De ce au barbatii un chip mai robust decat al femeilor. Descoperirea care rastoarna toate studiile anterioare
Fata hominizilor de sex masculin a dobandit trasaturi mai robuste ca mijloc de aparare impotriva loviturilor cu pumnul, iar oasele care erau cele mai expuse fracturilor au devenit si cele mai puternice, de-a lungul evolutiei.
Potrivit unui articol publicat in revista Biological Reviews, citat de Mediafax, intarirea oaselor maxilarului a avut loc in timpul luptelor pentru partenere si resurse, teorie care sugereaza ca violenta a dus la o serie de schimbari evolutioniste fundamentale.
Fosilele descoperite de-a lungul timpului arata ca australopitecii, predecesorii genului Homo, aveau structuri faciale surprinzator de robuste.
Multi ani, structura faciala robusta a fost considerata o adaptare la o alimentatie dificil de mestecat, bazata pe nuci, seminte si ierburi. insa, potrivit descoperirilor mai recente, examinarea dentitiei si a izotopilor de carbon din dintii australopitecilor au pus sub semnul intrebarii aceasta "ipoteza alimentara".
"De fapt, specia [Paranthropus] boisei, «spargatorul de nuci», probabil manca fructe", a declarat profesorul David Carrier, principalul autor al teoriei si biolog evolutionist la Universitatea din Utah.
In loc de alimentatie, David Carrier si Michael Morgan, coautorul studiului, au propus teoria potrivit careia competitia violenta a dus la dezvoltarea acestor "intarituri" faciale - ceea ce acestia au numit "ipoteza de intarire protectoare".
In sprijinul ipotezei lor, David Carrier si Michael Morgan au adus informatii legate de actele de agresiune ce au loc intre oamenii din prezent. Cateva studii din camerele de urgenta ale spitalelor au aratat ca fata este cea mai expusa ranirii rezultate in urma conflictelor violente.
"Maxilarul se numara printre oasele cele mai expuse fracturilor - iar, in prezent, acest lucru nu este sfarsitul lumii, deoarece avem chirurgi, avem medicina moderna. Dar, cu patru milioane de ani in urma, daca iti fracturai maxilarul, era probabil o leziune fatala. Nu mai puteai sa mesteci hrana (...) si mureai de foame", a explicat David Carrier.
Maxilarul, obrajii, ochii si structura nasului, care sunt cele mai expuse loviturilor cu pumnul, in zilele noastre, erau, de asemenea, si cele mai protejate de schimbarile evolutioniste intalnite la australopiteci.
In afara de acest lucru, aceste oase manifesta cele mai mari diferente la barbati si femei, atat in prezent, cat si cu patru milioane de ani in urma.
"In cazul oamenilor si al primatelor, in general (...), masculii au cea mai mare probabilitate de a intra in conflicte si tot barbatii risca cel mai mult sa fie raniti", a spus profesorul Carrier pentru BBC News.
In mod interesant, urmasii hominizilor - inclusiv oamenii - au dat semne din ce in ce mai reduse ale protejarii faciale.
Acest fenomen este rezultatul, potrivit lui David Carrier, unei nevoi din ce in ce mai scazute de protectie: "Bratele si partea superioara a trupului nostru nu sunt nici pe departe atat de puternice pe cat erau la australopiteci. Exista o corelatie temporala", a spus David Carrier.
Ideea "intaririi" faciale se sprijina pe o descoperire anterioara a lui David Carrier si Michael Morgan, potrivit careia hominizii timpurii au fost primele primate care si-au folosit pumnii pentru a-si ataca adversarii.
