O parte dintr-un continent pierdut a fost descoperită sub Canada
O parte dintr-un continent pierdut a fost descoperită sub Canada, iar dovezile se ascundeau în roci care îşi au originea în interiorul Pământului, la adâncimi la care se formează diamantele.
Secretul era ascuns într-un strat de roci vulcanice denumit chimberlit (roci diamantifere). Chimberlitul îşi are originea la mari adâncimi, în magma din mantaua terestră şi poate ”pescui” diamante în drumul său spre suprafaţă, cu prilejul erupţiilor vulcanice.
Chimberlitul din insula Baffin, în nordul Canadei, este colectat de o companie de extragere a diamantelor.
Oamenii de ştiinţă au aflat că, din punct de vedere chimic, compoziţia chimberlitului de pe insula Baffin este similară unui continent demult dispărut, ce s-a format în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani şi s-a destrămat acum 150 de milioane de ani.
Apărut în ”copilăria” Pământului
O parte din acest vechi continent încă ”ancorează” părţi din America de Nord, iar pornind de la locaţia mostrelor de chimberlit, dimensiunea acelei plăci continentale străvechi este cu aproximativ 10% mai mare decât se credea anterior.
”Descoperirea acestor părţi pierdute este ca şi când găseşti o piesă dintr-un puzzle care îţi lipsea de mult”, a comentat coordonatorul acestui studiu, Maya Kopylova, geolog la Universitatea din British Columbia (Canada).
Masele continentale ale Pământului nu au arătat mereu aşa cum sunt acum. Primele continente au apărut încă din ”copilăria” Pământului.
Plăci enorme, din rocă, denumite cratoane, s-au fărâmiţat şi au format apoi mase de uscat de dimensiuni mai mici. Cratoanele sunt blocuri mari şi stabile din litosferă ce formează nucleele continentelor.
”Un fragment din cratonul nord-atlantic este în prezent parte din Scoţia”, a declarat Kopylova pentru Live Science. Un alt astfel de fragment este parte a Groenlandei, iar un altul este parte a peninsulei Labrador din estul Canadei.
”Acum am mai descoperit un astfel de fragment pe insula Baffin”, a precizat ea.
Pangeea, ultimul supercontinent
Timp de sute de milioane de ani, tectonica plăcilor a împins continentele unul în altul, pentru a forma supercontinente gigantice, doar pentru ca apoi să le fărâmiţeze şi să le disperseze, pentru a le aduna din nou laolaltă.
Ultimul dintre aceste supercontinente, Pangeea, a început să se separe în urmă cu aproximativ 200 de milioane de ani, iar acum aproximativ 60 de milioane de ani, fragmentele s-au separat în cele 7 formaţiuni familiare: Africa, Antarctica, Asia, Australia, Europa, America de Nord şi America de Sud.
Mostrele de chimberlit de pe insula Baffin, provin de la o adâncime de aproape 400 de kilometri şi sunt similare din punct de vedere chimic cu mostrele de roci din mantaua terestră de sub cratonul Atlanticului de Nord, în Groenlanda, conform studiului.
Sub majoritatea rămăşiţelor din vechile continente, mantaua superioară conţine aproximativ 65% olivină (principalul mineral din mantaua superioară) şi aproximativ 25% ortopiroxen.
Prin comparaţie, compoziţia mantalei de sub cratonul nord-atlantic este formată din aproximativ 85% olivină şi în jur de 10% ortopiroxen.
Raportul acestor minerale în cazul mostrei de chimberlită pe insula Baffin corespunde îndeaproape cratonului nord-atlantic, conform lui Kopylova.
Acum, oamenii de ştiinţă cunosc cu certitudine faptul că insula Baffin a făcut la un moment dat parte din cratonul Atlanticului de Nord.
Etichete: general,
Dată publicare:
.webp)
