Reacția furioasă a unui chirurg: „Dăm ajutor social unor persoane integre fizic și nu dăm unuia care s-a nenorocit la muncă?”

Șeful secției de chirurgie plastică de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov a povestit, pe Facebook, cum unei paciente i s-a refuzat acordarea de pensie pe caz de boală, deși mâna ei dreaptă a fost grav afectată de un accident de muncă.

Stirileprotv

În mesajul postat pe rețeaua de socializare, Grigorescu Dan îi critică pe specialiștii care i-au refuzat femeii încadrarea pentru pensia pe caz de boală, deși mâna acesteia „nu este funcțională aproape deloc”.

Incidentul a avut loc în urmă cu doi ani, când femeia și-a prins mâna dreaptă la un calandru fierbinte dintr-o călcătorie industrială. Astfel ea avut nevoie de peste 10 intervenții chirurgicale, „pentru că a vrut să aibă cât mai mult din mâna originală.”

La evaluare, însă, unul dintre doctorii din comisie i-a spus femeii: „V-au rămas falange la degete”, fără să-i examineze funcțiile actuale ale restului de mână, potrivit medicului.

„Oameni buni! Toată lumea medicală știe că o structură fără funcție nu are, practic, nicio valoare în afară de cea psihologică (hai să vă dau, în trecere, exemplul reconstrucției de sân după îndepărtarea celui original în cancerul mamar). Ce să mai spunem despre mână, care la om este organul esențial al muncii? Dacă nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „întreagă” fiind, cu toate degetele și falangele „originale” (ce ați zice, de pildă, de o mână paralizată?), poate oare cineva de pe Pământul ăsta munci?Adică dăm ajutor social unor persoane integre fizic 100% și nu dăm o amărâtă de pensie unuia care s-a nenorocit la muncă? Rușine să ne fie!
Zău că, în asemenea circumstanțe, mă încearcă rău de tot regretul că nu i-am amputat Marinelei Farcaș încă de la început mâna și ne-am chinuit (și noi, cei din echipa medicală și pacienta, atâta amar de timp)! Măcar avea de-o pensie, acolo”, a reacționat chirurgul.

Redăm postarea integrală a chirurgului plastician:

„Prețul lacrimilor șterse cu greu. Așa nu se mai poate! Am lăsat să treacă suficient timp pentru ca aceia care ar fi putut face ceva la modul omeniei profesionale s-o facă. N-au făcut-o! Pentru asta, voi ăia, medici ca și mine, aveți lipsa mea definitivă de stimă!

Și acum, povestea! În urmă cu vreo doi ani, o femeie devenea victima unui accident de muncă, prin prinderea mâinii drepte, dominante (a tuturor celor 5 degete și a palmei) la un calandru fierbinte dintr-o călcătorie industrială. Rezultatul final, obținut după mai mult de 10 intervenții chirurgicale succesive, este cel din imagini. Atât s-a putut. Eforturile au fost mari, deoarece pacienta a vrut să aibă cât mai mult din mâna originală. Numai că o are, cum spunem, noi, plasticienii, mai mult „la inventar”, pentru că nu este funcțională aproape deloc (vezi imaginile 3 și 4). E însă deosebit de importantă pentru pacientă din punct de vedere psihologic, atât timp cât nu se uită lumea la ea ca la circ, așa cum ar fi dacă i-ar lipsi de tot. Sau aproape deloc.
Evident că a venit și momentul evaluării de către specialiștii în domeniu LA NIVEL NAȚIONAL a capacității de muncă și, evident, și a încadrării într-una din variantele de pensie de boală cuprinse în lege.

Verdictul? Deficiență funcțională MINIMĂ! FĂRĂ PENSIE DE BOALĂ!

„V-au rămas falange la degete!”- i-au spus, doct, unii din comisie, fără să-i examineze funcțiile actuale ale restului de mână, mai întâi strivită și arsă, iar mai apoi reconstruită în multe ore de intervenții chirurgicale. „Nu aveți decât 40% deficit, așa că, ASTA E!”- au concluzionat, în dispreț față de situația DEFINITIVĂ a pacientei, unii ăia...

Oameni buni! Toată lumea medicală știe că o structură fără funcție nu are, practic, nicio valoare în afară de cea psihologică (hai să vă dau, în trecere, exemplul reconstrucției de sân după îndepărtarea celui original în cancerul mamar). Ce să mai spunem despre mână, care la om este organul esențial al muncii? Dacă nu poate „prinde” nimic cu ea, chiar „întreagă” fiind, cu toate degetele și falangele „originale” (ce ați zice, de pildă, de o mână paralizată?), poate oare cineva de pe Pământul ăsta munci?Adică dăm ajutor social unor persoane integre fizic 100% și nu dăm o amărâtă de pensie unuia care s-a nenorocit la muncă?

Rușine să ne fie! Zău că, în asemenea circumstanțe, mă încearcă rău de tot regretul că nu i-am amputat Marinelei Farcaș încă de la început mâna și ne-am chinuit (și noi, cei din echipa medicală și pacienta, atâta amar de timp)! Măcar avea de-o pensie, acolo...

PS: Am făcut publice datele personale ale pacientei cu acordul ei. Și așa vrea să vă dea în judecată, măi, ăia unii de la Institut! Sper să aflați și voi ce preț au lacrimile pe care abia poți să ți le ștergi cu o mână ca asta!”