Un an de lacrimi și de moarte în Ucraina | Bucea, masacrul care nu va fi uitat niciodată | GALERIE FOTO

Galerie foto

Fotografiile șocante cu victimele, publicate pe scară largă după ce Bucea a fost eliberat, au devenit emblematice pentru modul nediscriminatoriu în care Rusia a purtat și va purta războiul în întreaga Ucraină. Oficialii ruși au negat faptul că soldații lor au ucis civili în Bucea și susțin că imaginile cu cadavrele „au fost gestionate de regimul de la Kiev pentru mass-media occidentală”, scrie presa internațională.

Masacrul de la Bucea

Străzile din Bucea erau calme în dimineața zilei de 3 martie. Tehnicienii reparau liniile electrice căzute, iar familiile au plecat să cumpere alimente. Liniștea a fost întreruptă cu puțin înainte de ora 13:00 de un convoi de tancuri rusești. Locuitorii din Bucea s-au adăpostit în subsoluri, devenind prizonieri în propriile case, pe când alții, mai curajoși, au decis să fugă. Pe toată durata ocupației rusești, în toată Bucea a lipsit căldura și electricitatea, ceea ce a îngreunat comunicarea. Locuitorii au fost nevoiți să își părăsească locuințele pentru a-i verifica pe cei dragi - un act de bunătate care avea să-i coste viața. De-a lungul străzilor din Bucea, soldații ruși au început o operațiune de „curățare”, căutând din casă în casă bărbați apți de luptă, care ar fi putut reprezenta o amenințare. Rușii au început să tragă cu gloanțe în stânga și în dreapta. Nu mai conta dacă erau copii, femei, în special civili. Trăgeau asupra oricărei mișcări pe care o vedeau și simțeau pe stradă sau la fereastra unei case, asupra oricărui lucru cald pe care îl vedeau în lunetele lor cu termoviziune. Rușii au tras în oricine se opunea prezenței, interogatoriilor și jafurilor lor sau pur și simplu în oricine părea suspect. Ținta principală a execuțiilor ar fi fost bărbații care ar fi participat la luptele din Donbas în anii 2014-2015. Nu după mult timp, pe străzile din Bucea, orașelul de aproximativ 35.000 de locuitori situat în apropiere de capitala Kiev, s-a lăsat liniștea, iar cadavrele a sute de civili zăceau întinse pe sol. Descompuse sub soarele cald, cadavrele bărbaților, femeilor și copiilor au fost lăsate să zacă pe străzi sau în mașinile ciuruite de gloanțe și avariate de tancuri cu care au încercat să fugă. Şaisprezece din cele 20 de cadavre erau întinse pe trotuar sau pe bordură. Trei se aflau în mijlocul drumului, iar un altul în curtea unei case. Doi se aflau lângă nişte biciclete, un altul, lângă o maşină abandonată. Un paşaport ucrainean deschis se afla pe pământ lângă persoana care avea mâinile legate la spate cu o bucată de pânză albă.

Toţi bărbaţii morţi purtau geci de iarnă, veste sau hanorace, blugi sau pantaloni de trening şi încălţăminte sport sau bocanci. Unii dintre ei erau întinşi pe spate, în timp ce alţii zăceau cu faţa în jos. Mai multe cadavre au fost găsite în interiorul apartamentelor și caselor bombardate de obuze. Unii oameni aveau mâinile legate, alții prezentau urme de tortură, iar alte trupuri au fost găsite în gropi comune, proaspăt acoperite cu pământ și gunoaie. Mai întâi, victimele erau împușcate în genunchi, iar glonțul fatal era tras în ceafă.

Momentul în care soldații ruși ucid civili în Bucea

Începând cu data de 4 martie, agențiile de știri au început să raporteze moartea civililor pe străzile din Bucea, în timp ce forțele ucrainene au recucerit orașul. Taras Shapravskîi, viceprimarul din Bucea, a declarat că 50 dintre cele aproximativ 400 de cadavre găsite au fost victimele unor execuții efectuate de ruși. Ministerul rus al Apărării a respins acuzațiile și a declarat că fotografiile și videoclipurile cu cadavrele „au fost gestionate de regimul de la Kiev pentru mass-media occidentală”. Ministerul mai susține că „nici un civil” din Bucea nu s-a confruntat cu vreo acțiune militară violentă. Morga din Bucea era arhiplină, pe măsură ce numărul deceselor creștea în martie. Pentru a face față tuturor cadavrelor, a fost adus un tractor pentru a săpa o groapă comună în incinta Bisericii Sfântul Andrei și Piervozvannoho All Saints, a declarat starețul acesteia, Andrii Galavin, pentru CNN. „Erau prea mulți morți și nu aveam cum să-i îngropăm cum trebuie, pentru că a ajunge la cimitir era pur și simplu nerealist din cauza bombardamentelor”, a spus starețul Galavin. De asemenea, a existat o lipsă de resurse, cum ar fi sicriele, din cauza faptului că podul principal care lega Bucea de Irpin a fost aruncat în aer la începutul războiului. Și totuși, cadavrele civililor din Bucea împrăştiate pe străzi, uneori cu mâinile legate la spate sau aruncate în gropi comune, au provocat o condamnare cvasiunanimă. Cu un aer grav, îmbrăcat într-o haină kaki şi vestă antiglonţ în culori de de camuflaj, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a mers, luni, 5 aprilie, la Bucea.

Preşedintele Volodimir Zelenski a parcurs câţiva metri pe o stradă din centrul oraşului presărată cu transportoare de trupe şi vehicule blindate ruseşti avariate pe câteva sute de metri, într-un peisaj cu case distruse. „Sunt crime de război şi vor fi recunoscute de lume ca genocid”, a spus Volodimir Zelenski. „Sunteţi aici şi puteţi vedea ce s-a întâmplat. Ştim că mii de persoane au fost ucise şi torturate, membre rupte, femei au fost violate şi copii ucişi”, a adăugat el. După vizita sa în Bucea, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a ținut un discurs istoric în Parlamentul României. În fața legislativului nostru au rulat imagini cutremurătoare din Bucea. Apoi, timp de zece minute, liderul de la Kiev a vorbit despre poporul său greu încercat și a făcut referire la o perioadă dificilă din istoria noastră, regimul comunist. De la Paris la Washington și București, liderii lumii au condamnat oripilați masacrul comis de ruși împotriva civililor ucraineni din Bucea, în timp ce ucrainenii documentează minuțios dovezile în speranța că într-o zi vinovații vor fi trași la răspundere, într-un proces similar cu cel de la Nuremberg. Olaf Scholz, cancelarul Germaniei: „Uciderea civililor este o crimă de război”. Emmanuel Macron, președintele Franței: „Suntem foarte șocați și e limpede că avem de-a face cu crime de război. Cei responsabili vor răspunde pentru ce au făcut. Nu vreau să mă grăbesc, dar mi se pare clar că sunt faptele armatei ruse. Nu va fi pace până nu se face dreptate”. Mateusz Morawiecki, premierul Poloniei: „Trebuie să spunem pe nume masacrelor comise de soldații ruși. Este vorba de genocid”. „Am fost clari când am spus că noi credem că au fost comise crime de război, în Ucraina, de ruși, de Vladimir Putin și că el și ceilalți ruși implicați în această campanie trebuie să fie trași la răspundere. Imaginile din Bucea și devastările din Ucraina ne cer acum să potrivim vorbele cu acțiunile noastre”, a spus ambasadoarea Statelor Unite la ONU.

„Atrocitățile din Bucea, și din alte locuri, nu pot rămâne fără răspuns”, a declarat atunci și Ursula von der Leyen. Șefa Comisiei europene a anunțat la acel moment al cincilea val de sancțiuni împotriva Moscovei. Poveştile cutremurătoare prezentate de președintele Zelenski au avut ecouri și în discursurile oficialilor români. Nicolae Ciucă, premierul României: „Sunteți liderul unei națiuni care luptă pentru libertate în acest război neprovocat. Atrocitățile de la Bucha ne-au cutremurat pe toți”. Florin Cițu, fostul președinte al Senatului României: „Sunteți un erou nu doar în Ucraina, ci și în România, precum și în toate statele care respectă principiile și valorile democratice. Curajul de care dați dovadă ne inspiră pe toți, ne motivează să fim mai uniți”. Marcel Ciolacu, președintele Camerei Deputaților: „Respingem cu hotărâre comportamentul iresponsabil al Rusiei și cerem încetarea imediată a războiului și retragerea totală din Ucraina”.

Mărturiile cutremurătoare ale supraviețuitorilor masacrului de la Bucea

Zoya Merchynskyi, 52 ani, văduva unui bărbat executat: „Rușii au venit cu două mașini și doi dintre ei au început să umble din casă-n casă căutându-i pe membrii Forțelor de Apărare Teritorială. Câțiva trădători din sat le-au indicat unde să caute. Fiul meu a scăpat”. Femeie: „În ultima zi când au venit (rușii), un bărbat din Stekovka stătea lângă o clădire de nouă etaje. A ridicat mâinile, dar ei tot l-au împușcat. O femeie, intră în casa ei și au împușcat-o și pe ea, fără niciun motiv”. Femeie: „S-a dus să ia niște lemne când, deodată, rușii au început să tragă. L-au nimerit deasupra călcâiului și a căzut. Trăgătorul a strigat: ‘Nu țipa că trag!’ și s-au întors. Dar, apoi au mai tras o dată în piciorul stâng, pe urmă în piept și în final o altă lovitură a trecut puțin pe sub tâmplă. A fost o lovitură țintită, la cap”. Femeie: „Bine, i-am zis, împușcă-mă, dacă pentru asta te-a născut mama ta”. Unghiile vopsite în culori vii au fost cele care au dezvăluit identitatea unui cadavru. Iryna Filkina avea 52 de ani când a fost ucisă în primele zile ale războiului din Ucraina. Filkina se număra printre morții rămași pe marginea drumului, iar fotografiile făcute cu mâna ei în noroi, cu unghiile de un roșu aprins, s-au răspândit în întreaga lume și au devenit un simbol puternic al suferinței civililor. La un an de la invazia pe scară largă, familia și prietenii ei s-au despărțit, viețile lor fiind răvășite de conflictul sângeros, dar ei aleg să rămână uniți în continuare. „Pentru mine, lumea s-a sfârșit pe 5 martie”, a spus Svitlana Safonova, sora mai mare a Filkinei. „Una este când cineva moare după o boală lungă și este îngropat și altceva dacă cineva este ucis pe neașteptate și fără motiv, și când cineva nici măcar nu știe cum să o găsească pentru a o îngropa, pentru ca ea să aibă un loc de odihnă, un loc pe care noi să venim să-l vizităm”, a adăugat ea, referindu-se la descoperirea întâmplătoare a corpului și identității Filkinei. Safonova frecventează în mod regulat parcela dintr-unul din cele cinci noi locuri de înmormântare despre care rezidenții spun că au apărut în ultimele 12 luni pentru a găzdui morții război, scrie swissinfo.ch. Potrivit rudelor Filkinei, aceasta a fost împușcată de soldații ruși în timp ce mergea cu bicicleta prin Bucea pentru a ajunge acasă. Ea a murit pe strada Yablunska, o arteră lungă, acum infamă, de la marginea sudică a orașului Bucea, unde s-a concentrat o mare parte din căutările de dovezi ale crimelor de război.

Harta ororilor făcute de ruși la Bucea, realizată de Associated Press

O hartă a ororilor lăsate în urmă de ruși la Bucea a fost realizată de jurnaliștii de la Associated Press, pornind de la imaginile camerelor de supraveghere.

Documentarul realizat de jurnaliști este extrem de dur și în acesta se găsesc atât imaginile camerelor stradale, suprapuse în aceleași zone, cu imaginile-document, înaintea și în timpul invaziei ruse în micul orășel de lângă Kiev, Bucea.

După un an de la invazia Rusiei, Bucea renaște din propria cenușă

Un cadavrul a zăcut peste drum de casa lui Ivan Fedorov, timp de câteva zile. Fedorov nu a îndrăznit să iasă afară, așa că nu a aflat niciodată cine era bărbatul mort. Tot ce știe despre el este că era un civil. „Era doar un trecător care a fost împușcat”, a declarat Fedorov pentru CNN. În vârstă de 90 de ani, Fedorov și soția sa Irina, în vârstă de 84 de ani, și-au petrecut întreaga viață în aceeași casă, situată pe strada Yablunska din Bucea. Strada lor, care poartă numele unui tip de pom fructifer, măr, a fost locul unde armata ucraineană a găsit cadavrele a cel puțin 20 de civili, după ce Bucea a fost eliberat, la începutul lunii aprilie. A trecut un an de la începutul războiului în Ucraina, iar orașul încearcă din greu să treacă peste ororile pe care le-a îndurat. La fiecare colț vezi case în construcție, iar operațiunea de curățare este aproape finalizată. Locuitorii, însă, au rămas profund marcați. Chiar după colț de casa familiei Fedorovs se află strada Vokzalna, unde o coloană de vehicule militare rusești a rămas blocată în timpul luptelor intense din martie anul trecut. Aproape toate casele de pe Vokzalna au fost distruse, iar majoritatea sunt acum în curs de reconstrucție, datorită donatorilor străini și muncitorilor voluntari din construcții care îi ajută pe localnici și lucrează pentru salariul minim, mâncare și cazare. Grinzi lungi de lemn au fost livrate recent la mai multe case de pe stradă, în timp ce unele încă zac în grămezi așezate pe marginea drumului, iar altele sunt deja pe acoperișurile care sunt în curs de restaurare. Casa lui Kostiantin Momotov, în care bărbatul de 70 de ani locuiește de aproape patru decenii, a fost lovită de mai multe ori în timpul ocupației care a durat o lună. Când rușii s-au retras în cele din urmă și el a început să curețe molozul, a găsit părți de corpuri printre dărâmături în curtea sa. „Cinci case la nord de a mea au luat foc de la vehiculele în flăcări, iar muniția și soldații lor au fost făcuți bucăți. Mâinile, picioarele și bucățile lor erau peste tot”, a spus el. Banii și voluntarii vin și pleacă, așa că el este pregătit ca reparațiile să dureze mult timp. „Am construit destule în viața mea. Acum depinde de nepoții mei”, a spus el. Eforturile de curățare și de reconstrucție a orașului Bucea au început aproape imediat după ce orașul a fost eliberat, iar unele zone par să fi revenit aproape la normal, dar părintele Andrii Halavin, preotul ortodox de la Biserica Sfântul Andrei din oraș, spune că recuperarea este în mare parte superficială. „Când te uiți la [Bucea] acum s-ar putea să nici nu observi că s-a întâmplat ceva”, a spus el. „Deci, mulți oameni care vin la Bucea acum, nu vor înțelege despre ce vorbea toată lumea. Cerul este albastru, iarba este verde, păsările ciripesc... despre ce crime de război mai vorbiți?”. Oficialii de la Bucea încearcă să găsească modalități de a păstra vii evenimentele care au avut loc acolo în urmă cu un an. Fotografiile făcute în primele zile după eliberare sunt expuse într-o sală separată din biserică. Multe sunt extrem de grafice, și înfățișează victimele unora dintre cele mai grave atrocități. Pe o porțiune scurtă de teren pârjolit de lângă drumul care duce la Bucea se află un cimitir de tancuri rusești aruncate în aer și vehicule militare arse. În ultimele luni, a devenit un fel de atracție, un loc în care ucrainenii fac un pelerinaj pentru a vedea cum arată victoria. Autoritățile din districtul Bucea construiesc acum un gard și o intrare oficială în acest loc, o încercare de a face spațiul mai „civilizat”. Părintele Andrii a avut grijă de enoriașii săi în cele mai întunecate momente. El a fost acolo când tancurile au invadat Bucea și, mai târziu, în timpul exhumării cadavrelor din gropile comune, inclusiv a unuia găsit în curtea propriei sale biserici. „Este mai ușor să restaurezi lucrurile materiale. Încă nu înțelegem starea psihologică a oamenilor. Nu doar a locuitorilor din Bucea, ci a tuturor ucrainenilor. Pentru că nu există nicio familie, nicio persoană care să fi reușit să treacă prin toate aceste provocări fără a suferi daune psihologice”, a spus el. El a spus că fiecare persoană din comunitate suferă în felul său și fiecare încerca să găsească o modalitate de a se împăca cu trecutul. Tetiana Yeshchenko, în vârstă de 63 de ani, a spus că a găsit alinare într-un loc la care nu s-ar fi așteptat niciodată. Înainte de război, a spus ea, singura rugăciune pe care o știa era „Tatăl nostru”. Așa că atunci când trupele rusești au preluat controlul orașului, Yeshchenko a decis că trebuie să se roage. „Cu cât exploziile erau mai puternice, cu atât mă rugam mai tare”, a spus ea. „Când am auzit împușcăturile, genunchii și mâinile au început să-mi tremure și am început să mă rog mai tare și cu timpul tremuratul trecea”. Ea s-a rugat când rușii i-au ucis câinele și când i-au percheziționat casa. S-a rugat când soldații au vorbit cu nepoata ei de patru ani, care le-a spus cu îndrăzneală că ar trebui să plece. Ea s-a rugat atunci când membrilor familiei li s-a spus că pot pleca doar pentru a fi întorși când au încercat să facă asta. Yeshchenko este convinsă că rugăciunile au fost cele care au ajutat-o să treacă prin ce a fost mai rău anul trecut. Ea a spus că, după eliberare, când pericolul imediat a trecut și a fost lăsată cu gândurile ei, a căzut într-o depresie profundă, iar în acest moment, s-a întors la rugăciune din nou. Cu un an în urmă, Yeshchenko mergea rar la biserică și nu considera religia o parte importantă din viața ei. Acum își petrece zilele lucrând alături de părintele Andrii la biserica Sfântul Andrei. Ea vinde lumânări, mătănii și icoane înrămate în aur și vorbește cu răbdare delegațiilor care o vizitează despre impactul războiului. Ea continuă să se roage, inclusiv pentru fiul ei recent mobilizat, care luptă în prezent în Bahmut, în estul Ucrainei. Înainte ca Bucea să devină sinonimul crimelor de război inimaginabile, era un loc liniștit și plin de verdeață, genul de suburbie verde cu școli bune în care familiile tinere aspiră să locuiască. Pentru Nastia Mikolaietz, în vârstă de 31 de ani, și soțul ei, această aspirație a devenit realitate cu doar patru luni înainte de începerea războiului. Au cumpărat un apartament în Bucea, chiar lângă modernul centru comercial Epicentr. S-au mutat și au început să renoveze baia. Se bucurau de noua lor viață. Povestea frumoasă nu a durat mult. Pe 24 februarie, familia a fost trezită la ora cinci dimineața de mama lui Mikolaietz, care i-a sunat pentru a-i îndemna să plece imediat. Au luat câteva lucruri, câteva haine, un laptop și un oliță pentru cel mic, și au fugit. Planul era să îi ducă pe copii în siguranță cât mai repede posibil, apoi să se întoarcă pentru mai multe haine și pentru pisica lor, pe nume Lisa, dar nu s-au mai întors în acea zi. Luptele din zonă au devenit prea intense, scrie CNN. S-au întors 47 de zile mai târziu, așteptându-se să-și găsească apartamentul distrus și pisica moartă. „Am ajuns și ea era acolo, complet cheală și slabă, dar în viață”, a spus Mikolaietz. „Ea mânca din gunoi. Fructele de pădure înghețate din frigiderul meu s-au topit și aceea era balta din care ea bea. Era acoperită de fructe de pădure”. Întoarcerea a fost dificilă pentru familie. Mall-ul de lângă casa lor fusese complet distrus, magazinele erau închise și proviziile greu de găsit. Mikolaietz a mers la un punct de asistență Unicef pentru a vedea dacă poate obține o consultație medicală pentru fiul ei de cinci ani. După câteva vizite la centru, Mikolaietz, fostă educatoare la grădiniță, a aflat că exista un post vacant de îngrijitoare de copii și a acceptat postul. Acum, ea își petrece zilele cu copiii din zonă, mulți dintre ei profund traumatizați de evenimentele de anul trecut. „Fiul meu este încă speriat de zgomotul avionului”, a spus ea. „Astăzi s-a trezit, și-a luat masca, pistolul de jucărie și a spus: ‘Acesta este punctul meu de control și îl voi apăra’”. Lego este de departe cea mai populară jucărie de la centrul de joacă. Copiilor le place să construiască arme, mașini militare și nave de luptă. La locul de joacă, „raidul aerian” este jocul preferat.

Irina și Ivan Fedorov au rămas în Bucea pe toată durata ocupației, chiar dacă și-au trimis copiii și nepoții departe. S-au adăpostit împreună cu sora cu handicap a Irinei și cu vecina lor de alături, care a suferit o fractură la braț când o rachetă i-a lovit casa. Ei nu s-au ascuns în timpul bombardamentelor, spunând că nu vedeau rostul. „Unde ne-am putea ascunde? În casă? Atunci am fi fost sub dărâmături și nimeni nu ne-ar fi găsit. Cel puțin dacă se întâmplă în curte, oamenii care trec pe acolo ar putea observa cadavrele care zac în curte”, a spus Irina. Cuplul a supraviețuit, însă mulți nu au reușit să se salveze. Anchetatorii internaționali din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa au concluzionat că atrocitățile comise de trupele rusești în Bucea au reprezentat crime împotriva umanității și au declarat că există „dovezi credibile” care sugerează încălcări „chiar și ale celor mai fundamentale drepturi ale omului”. Experții au declarat că dovezile foto și video „par să arate că forțele rusești au efectuat ucideri țintite și organizate ale civililor din Bucea”. Numai în Bucea, peste 400 de oameni ar fi fost uciși, mulți dintre ei fiind aruncați în gropi comune, iar masacrul de la Bucea este asemănător cu ce a lăsat Rusia și în alte orașe din Ucraina.