Pericol seismic în Institutul C.C. Iliescu, cel mai mare spital de boli cardiovasculare din România
Your browser doesn't support HTML5 video.
''Inspectorul Pro'' a filmat în subsolurile spitalului împreună cu unul dintre inginerii care au expertizat clădirea în 2015.
Dacă acum 8 ani, clădirea a fost încadrată oficial în clasa a doua de risc, o noua expertiză ar putea agrava lucrurile, susține expertul.
Una dintre cauze ar fi și încărcarea etajelor cu aparatura modernă și grea, inexistentă la data construirii institutului.
Potrivit ultimei expertize tehnice, realizată de Universitatea de Construcții București, 5 corpuri de clădire în care se desfășoară activitatea medicală se încadrează în clasa II de risc.
Specialiștii în construcții susțin însă că situația ar putea fi mai grava decât scrie în hârtii. Profesorul Dan Stoica, unul dintre inginerii care au făcut în 2015 aceasta expertiză, spune că astăzi clădirea ar putea corespunde clasei 1 de risc!
În plus, expertiza tehnica ne dezvăluie că există nenumărate zone cu beton segregat. Un beton segregat este un beton prost preparat. Apar găuri și fisuri încă de la turnare. Produsul își pierde caracteristica de monolit, iar consecințele asupra rezistenței stâlpilor și a grinzilor pot fi grave. Inginer Dan Stoica, profesor la Facultatea de Construcții: ”Beton segregat nu înseamnă un anume tip de beton, ci prost turnat. Asta e o segregare în care toate particulele mai mari s-au dispus într-o anumită zonă. Sigur că afectează structura de rezistență”! Discuțiile cu inginerul Dan Stoica au avut loc exact în subsolul Institutului C.C. Iliescu, acolo unde nu a mai călcat în ultimii 8 ani. Domnul profesor a fost uimit să constate că, din 2015 și până azi, stâlpii de rezistenta s-au deteriorat și mai rău. Dan Stoica, inginer: ”Deja se corodează foarte puternic, se scot așchii. Asta înseamnă că ar trebui luate măsuri de urgență, în scopul punerii în siguranță. Putem să săpam și să trecem dincolo de armatură. Uitați-vă cât de ușor a ruginit fierul ăsta!” Situația s-a agravat, așadar, de la un an la altul, dar nu s-a făcut nimic. Și am ajuns acum să ne temem de posibilele efecte distructive ale unui cutremur de mare magnitudine. Tărgile cu pacienți trec prin subsol. Bolnavii sunt apoi duși cu liftul, de la un etaj la altul. Asistentele încearcă să ocolească cât pot ele de mult zona critică, dar riscul rămâne.
Nici afară oamenii nu sunt feriți de pericole. Fațadele sunt șubrezite, se vede cărămida și oricând pot cădea bucăți. La fiecare intrare în clădire s-au montat plase metalice de siguranță. Inspectorul Pro a mai descoperit un fapt important. Expertiza nu a ținut cont de aparatura modernă, instalată după 1990, care ar putea fi cu 20 la sută mai grea decât echipamentele medicale din anii 70, pentru care a fost proiectata clădirea.
Faptul este confirmat atât de Șerban Bubenek, seful secției de Terapie Intensivă, cât și de autorul expertizei.
Șerban Bubenek: ”Ei au luat doar datele matematice pe care le aveau în 1965 și le-au adaptat la ce au văzut ei că e crăpat, la ce au studiat ei în expertiză. Dar n-au pus toată încărcătura care a venit după 90.”
Dan Stoica, inginerul cu expertiza: ”Ar putea însemnă un colaps parțial. În total ,circa 20 la sută, așa în plus la greutate ar fi putut să apară din toate aceste noi echipamente moderne față de sitiuația inițială.” De exemplu, un pat de terapie intensiva cântărește minimum 200 de kilograme. În această secție sunt 4 paturi, adică 800 de kilograme. Aparatura de monitorizare de la fiecare pat cântărește și ea câte 200 de kilograme, adică încă 800 de kilograme. Deci, numai aici, în acest salon sunt aproape 2 tone de echipamente medicale. Dacă ținem cont de faptul că etajul de terapie intensivă are 22 de paturi, greutatea poate ajunge la aproape 9 tone. Iar la toate acestea se adaugă și alte echipamente medicale cum ar fi angiografele care au și ele cate 150 de kilograme fiecare. Așadar, numai pe secția de terapie intensiva sunt peste 10 tone de echipamente care apasă pe structura de rezistenta deja șubrezită. Teama e justificata. Cutremurele majore din 1977, 1986 și 1990 au afectat considerabil rezistența clădirii. Iar consolidări nu s-au făcut. În anumite porțiuni sunt necesare măcar niste proptele, spune expertul în construcții. Așadar, este nevoie urgenta de un nou spital. Iar ideea există din 2006. Șerban Bubenek a formulat nenumărate memorii către toți miniștrii sănătății, prim-miniștrii, chiar și către președintele țării. Șerban Bubenek, seful secției ATI: ”Potentații noștri și clasa politică au fost foarte convinși că dacă ei sunt bogați și pot să se urce într-un avion care duce la Viena sau în Turcia sau te miri pe unde, au crezut că se pot face bine pe bani oriunde, oricând.” Niciunul dintre cei 15 politicieni care s-au succedat la conducerea Ministerului Sănătății în toți acești ani, nu a considerat urgentă problema spitalului de inimă. Acum bani există, prin Programul Național de Redresare și Reziliență! Doar că ar trebui folosiți până în 2026!