Românii s-au aprovizionat din târguri și magazine cu tot ce le trebuie pentru o masă bogată la iarbă verde

Între timp, majoritatea românilor au cumpărat sâmbătă din târguri și magazine tot ce le trebuie pentru o masă bogată la iarbă verde. De data aceasta, n-au făcut lista pentru o familie, ci pentru grupuri de la zece persoane în sus.

Într-o parte se află piscina cu apă limpede și platouri cu mici rotofei și fierbinți și bere rece ca gheața. În cealaltă parte, grătarul.

Între grătar și piscină roiesc ospătarii către mesele pline.

Alexandru Anghel, proprietar: ”Oferim intrare liberă la piscină. Avem foarte multe rezervări. Temperatura nu e chiar cea optimă, dar poate să intre puțin cu piciorușele”.

Aproape de Frumușani, este „raiul” preparatelor din porc. De aici fac plinul cei care sunt nevoiți să petreacă mai devreme.

Bărbat: ”Eu o să lucrez de 1 Mai, da. Înainte! Și când o să vin de la serviciu, recuperăm”.

Magazinul e unul de fabrică, așadar, preferat de cei care cumpără cantități mari pentru picnic.

"Măi, dar pâine n-a adus nimeni?". Dacă, vreodată, ieșind la iarbă verde, ați auzit această replică, să știți că există o pită pentru o gașcă mare. Am găsit în piața Nerva Traian o pită din aluat cu cartofi, de cinci kilograme, care hrănește 20 de meseni.

La o pâine bună merge primăvara o brânză XXL. Telemea proaspătă de oaie, caș dulce și burduf în coajă de brad.

Tot ca antreu la iarbă verde merg și afumăfurile de Făgăraș.

Rodica Dan, producător: ”Joia tai un porc mangalița și le coc în jar aspru, să fie proaspete. Ăsta e cârnatul, care poate fi mai uscat tip ghiudem, am puiul, și ăsta se poate lua”.

Cam asta are coșul standard de picnic. Însă există și exigențe aparte.

Cuplu: ”Pentru Edith ceva special, așa, o brânzică... -O căpșunică! -Da, căpșuni, luăm fructe. Căpșunică, uite de la el. Un vinișor căpșunică”.

Iar pentru cine nu vrea nici căpșuni, nici căpșunică...

Alexandru Ilie, producător: ”Avem varianta de bag-in-box la 3 litri, ideală pentru copii. Se poate desface și consuma în două săptămâni”.

Pentru că până nu rămâne n-ajunge, spune o vorbă mai veche decât cei 137 de ani ai sărbătorii de 1 mai.