Investițiile în artă au crescut în pandemie. Ce tablouri se vând cu sume record

Deşi vânzările au fost online, la unele case de licitaţii s-a cumpărat dublu faţă de anul trecut, iar preferată a fost arta contemporană. Şi bijuteriile, ceasurile, sau icoanele pe sticlă au avut succes.

Dan Miu este unul dintre colecţionarii tineri care a investit în artă, deşi e pandemie.

Dan Miu, colecţionar: „În primul rând trebuie să-ţi placă, pentru că nu poţi să colecţionezi ceva doar de dragul unei investiţii. Adică nu ne putem aştepta să achiziționăm în pandemie un Câlția cu 10.000 de euro şi când ieşim din pandemie să valoreze 30.000”.

Alina Panico, PR Manager casă de licitaţii: „Licitaţia de primăvară -vânzări de 1,25 de milioane de euro. În ultima licitaţie de ceasuri pe care am avut-o în luna mai, a înregistrat cel mai mare număr de vânzări din ultimii ani, vorbim despre aproximativ 1 milion de euro”.

Citește și

Doi pinguini au vizitat Muzeul de Artă Contemporană din Chicago. Ce spun îngrijitorii

Casele de licitaţii şi galeriile care au tranzacţionat online în această perioadă au atins vânzări record.

Cristi Gavrilă, evaluator independent: „A crescut undeva de la 3,5-4 milioane de euro anul trecut, în lunile martie -iulie, undeva în jur de 7 milioane anul acesta”.

Segmentul care a adus cel mai mare profit a fost arta contemporană. De exemplu, un tablou semnat Ştefan Câlția s-a vândut cu suma record de 37.500 de euro.

Dalina Bădescu, vicepreşedinte Asociaţia Experţilor şi Evaluatorilor de Artă: „Ce percepem ca fiind o relativă creștere în vânzarea de artă românească este de fapt o simplă spontaneitate. Cumpărătorii şi colecţionarii clasici, din generaţia milenară, au cumpărat mai mult şi mai scump acum.

Media de vârstă a cumpărătorilor a fost de 30-40 de ani. Acest lucru se datorează, în special, tranzacţiilor, mult simplificate”.

Pavel Şuşară, istoric de artă şi colecţionar: „Ca să cumperi un apartament în New York, e foarte greu să ajungi acum să-l vezi, pe când un obiect scos la licitaţie în online poţi să-l cumperi foarte uşor. Inclusiv riscurile sunt mai acceptabile, fiindcă e una să cumperi ceva la sute de mii sau milioane de euro pe NV şi alta e să cumperi un obiect de 2-3000 de dolari, care până la urmă nu înseamnă o anticameră a sinuciderii”.

Acesta este şi motivul pentru care arta de patrimoniu, mult mai costisitoare, a fost prea puţin căutată în această perioadă.

Pavel Şuşară, istoric de artă şi colecţionar: „M-au interesat, la nivel de achiziție, lucrările din această categorie, din ambianța lui Corneliu Baba. Pe mine mă interesează o imagine globală a artei româneşti”.

Un studiu global, realizat de Art Basel, una dintre cele mai mari platforme care adună galeriile din toată lumea, arată că la nivel mondial vânzările au scăzut cu mai mult de 35%. Cel mai mult au avut de suferit galeriile mici, cu cifra de afaceri sub o jumătate de milion de dolari.

În România, piaţa artei este oricum nesemnificativă comparativ cu cea internaţională, însumând vânzări care nu depăşesc 14 milioane de euro anual.