Discurs viral al unei șefe de promoție la finalul liceului: „Ce m-a învățat școala? Să mint, să-mi șterg personalitatea”
„Astăzi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulțumire și celebrare, dar este unul sincer și reflectă în mod real experiențele mele”, a început Iulia discursul.
Eleva a pus sub semnul întrebării esența educației primite, evidențiind lipsa de accent pe valorile umane și etice. Ea a subliniat că, în loc să promoveze autenticitatea și gândirea critică, sistemul educațional pe care l-a parcurs timp de 12 ani a încurajat conformismul și superficialitatea.
Discursul său a fost un apel la conștientizarea problemelor din sistemul educațional și la necesitatea unei schimbări. Iulia a pledat pentru o școală care să fie un sprijin real pentru elevi, nu un obstacol în calea lor.
„Am dobândit la cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici”, spune tânăra.
„Ce m-a învățat școala?”, întreabă absolventa. „Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde”, răspunde ea.
„Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decât să ne dezvoltăm etic și moral”, continuă tânăra, care transmite audienței că ește conștientă „că acest discurs deranjează”, dar speră că prin el face „un pas spre conștientizarea unor probleme care au fost băgate sub preș atâta timp”.
În final, ea subliniază că nu va mulțumi sistemului, ci doar unor profesori care au făcut totul pentru elevi.
„În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: școala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi”, conchide Iulia.