Zeci de persoane cu dizabilități au participat la o tabără sportivă în Cluj. Unii au călărit, iar alții au schiat
Your browser doesn't support HTML5 video.
Unii și-au înfruntat teama de călărit, iar alții au schiat pentru prima oară în viață. Totul s-a desfășurat sub atenta supraveghere a salvamontiștilor.
Ștefania a rămas paralizată în urmă cu 12 ani, în urma unui accident în care au fost implicați mai mulți cai. Acum, ajutată de mai mulți voluntari, tânăra și-a învins teama și a urcat din nou în șa.
Ștefania Man: "Mi-a fost foarte frică, dar în același timp cred că a fost foarte, foarte frumos. Am avut emoții și m-am simțit vulnerabilă la înălțimea calului, pe cal. Cred că îți crește stima de sine în momentul în care îți învingi fricile și am nevoie de așa ceva".
Reporter: Ți-ai învins frica?
Ștefania Man: "Da, cu siguranță". Și Ioana a rămas cu zâmbet mare întipărit pe chip, după câteva minute de echitație.
Chiar dacă e imobilizată într-un scaun cu rotile, nu zice "Nu" niciunei provocări. Următoarea dorință pe lista ei este... Ioana Pleș: "Să sar cu parașuta. Merg și la baschet, particip și la maratoane, am o viață activă. Înseamnă ceva de vis. Nu am crezut niciodată că o să schiez". Unele persoane cu nevoi speciale chiar au luat pasiunea pentru sport și au transformat-o în misiune. Adrian a învățat să schieze acum cinci ani și de trei ani e monitor de schi. Totul pentru că își dorește ca și alții să descopere ce i-a oferit lui acest sport. Adrian Cherecheș: "Libertate. Pe scaun, pe pârtie, pot să mă duc unde vreau. Odată ce sunt pe schi, pot să urc pe munte. Mi-aș dori cât mai multe persoane cu dizabilități din România să vină măcar o dată să vadă ce e schiul, să vadă ce înseamnă să aluneci pe zăpadă. Și pe viitor să fim mai mulți, să concurăm chiar între noi".
Participanții la tabăra sportivă au purtat echipamente adaptate pentru cei cu dizabilități și au schiat alături de voluntarii asociației. Ionuț Stancovici, fondatorul Asocieației Caiac SMile: "Scopul e să îi scoatem la mișcare pe persoanele cu nevoi speciale, și să le adaptăm sportul. Îi scot la activități care să îi bucure și să îi scoată tot mai mult, și să îi atragă cât mai mult, ca ei să iasă din casă, pentru că ei sunt în România 899.000 de persoane cu dizabilități, sunt foarte, foarte mulți și foarte puțini ies din casă. Sunt foarte mulți care nu ies chiar și un an, doi, trei din casă, așa de greu le e să iasă". Echipamentele sportive adaptate pentru cei cu nevoi speciale costă mai mult decât cele standard, așa că persoanele cu dizabilități care ajung să practice aceste sporturi sunt foarte puține.