Evoluţia sistemului de vot în România la alegerile parlamentare după 1989

Repartizarea mandatelor a fost de tip reprezentare proporţională (scrutinele din 2008 şi 2012). Cu excepţia primelor alegeri parlamentare de după 1989, din 20 mai 1990, când nu a existat nicio condiţie de prag electoral, la toate celelalte scrutine a existat o astfel de condiţie pentru partide, pentru a avea reprezentare parlamentară. Alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 se desfăşoară, la fel ca în 2016 şi 2020, prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, în baza Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. La primele alegeri legislative din 20 mai 1990, membrii parlamentului bicameral au fost aleşi prin scrutin de listă şi repartizare proporţională a mandatelor, fără existenţa unui prag electoral. În ceea ce priveşte candidaturile independente, fiecare astfel de candidat trebuia să fie susţinut de cel puţin 251 de cetăţeni cu drept de vot (Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea parlamentului şi a Preşedintelui României). Scrutinul de listă presupune că fiecare partid sau alianţă electorală îşi întocmeşte liste de candidaţi, în funcţie de scorul partidului, persoanele care ocupă primele poziţii având mai multe şanse. Cu cât procentul obţinut de un partid în alegeri, la nivel naţional, este mai mare, cu atât mai mulţi candidaţi de pe lista partidului respectiv vor avea şanse să obţină un mandat. Principiul reprezentării proporţionale presupune că mandatele de parlamentar se repartizează proporţional cu procentul de voturi obţinut de partid în alegeri la nivel naţional, astfel încât parlamentul să reflecte într-o măsură cât mai mare votul exprimat de cetăţeni, conform volumului "Drept electoral" (Gheorghe Iancu, Editura C.H. Beck, 2012). La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a menţinut scrutinul de listă şi repartizarea mandatelor în baza reprezentării parlamentare, dar s-a introdus şi un prag electoral de 3% din totalul voturilor exprimate la nivel naţional. Pragul electoral reprezenta numărul minim necesar de voturi valabil exprimate la nivelul întregii ţări pentru reprezentarea parlamentară a partidelor. În cazul coaliţiilor electorale, la pragul de 3% s-a adăugat câte un un procent din totalul voturilor valabil exprimate în întreaga ţară pentru fiecare membru al coaliţiei, începând cu al doilea partid sau formaţiune politică, fără a se depăşi însă 8%. Norma de reprezentare fixată de legislaţie pentru scrutinul din 1992 era de un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori (Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului). Următorul scrutin, din 3 noiembrie 1996, s-a desfăşurat, în linii mari, după aceleaşi reguli, ca şi cel din 1992, menţinându-se acelaşi sistem de vot, acelaşi prag electoral şi aceeaşi normă de reprezentare (Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului). Şi alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au menţinut sistemul de vot de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională, precum şi norma de reprezentare, dar au crescut pragul electoral la 5% pentru partide şi au instituit unul special pentru coaliţii, de minimum 8% şi maximum 10% (Legea nr. 68/1992 modificată prin Legea nr.115/1996 pentru alegerile din 1996 şi ordonanţele de urgenţă nr. 63/2000, nr. 129/2000 şi nr. 154/2000 pentru alegerile din 2000). În 2004, alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor s-au desfăşurat într-un cadru constituţional nou, marcat de revizuirea Constituţiei, în 2003, ce prevedea decalajul alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale. Conform Constituţiei din 1991 revizuite în 2003, alegerile prezidenţiale urmau să aibă loc din cinci în cinci ani, iar cele parlamentare din patru în patru ani. Sistemul de vot, pragul electoral şi norma de reprezentare au rămas nemodificate. În premieră după 1989, la alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot. Astfel, sistemul electoral specific acestor alegeri, aplicat şi scrutinului din 9 decembrie 2012, a fost considerat unul mixt, cu vot uninominal, dar repartizarea proporţională a mandatelor. Cu alte cuvinte, deşi au fost votate persoane şi nu liste, s-a păstrat proporţionalitatea reprezentării partidelor în legislativ. Astfel, fiecare partid urma să aibă în parlament un număr de reprezentanţi corespunzător procentelor obţinute la nivelul întregii ţări, conform Legii nr. 35/2008 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, mai scrie volumul "Drept electoral". Alegerile din 11 decembrie 2016 au adus şi ele modificări semnificative, prin faptul că s-a revenit la sistemul electoral de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională. O altă noutate legislativă a acestui scrutin a fost modificarea normei de reprezentare de la un deputat la 70.000 de locuitori, cât era în vechea prevedere legală, la un deputat la 73.000 de locuitori. La Senat, norma de reprezentare a fost mărită de la un senator la 160.000 de locuitori, la un senator la 168.000 de locuitori. Deşi pragul electoral a rămas nemodificat, conform Legii 208/2015, acesta se poate calcula în două moduri: fie prin raportarea procentului de 5% la totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, fie prin calcularea procentului de 20% din voturile valabil exprimate în cel puţin patru circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali. Alegerile din 6 decembrie 2020 s-au desfăşurat în baza aceloraşi reguli ca şi cele din 2016, în conformitate cu Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. Alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024 se desfăşoară prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale, în baza Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor. Norma de reprezentare pentru alegerea Senatului este de 1 senator la 168.000 de locuitori, iar pentru alegerea Camerei Deputaţilor de 1 deputat la 73.000 de locuitori.