Noua clădire a Operetei, care a costat 13 milioane, nu a funcţionat nici un an. "E pericol de electrocutare"
Peste 13 milioane de euro au fost cheltuite fără folos pentru sala operetei Ion Dacian din București, care stă închisă de 3 ani pentru că nu are acustică bună, dar nici aviz de la pompieri.
După cum veți vedea într-un reportaj marca Inspectorul Pro, nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru acest eșec.
„Fantoma de la Operă", un spectacol fascinant a cărui premiera s-a jucat cu casa închisă, a inaugurat, în ianuarie 2015, nouă sală a Teatrului Naţional de Operată "Ion Dacian". Politicienii vorbeau de o investiţie măreaţă, prima destinată artelor de după '89.
Inaugurarea s-a făcut sub conducerea de atunci a Operetei: Răzvan Ioan Dincă "Astăzi ia naştere un teatru, un teatru ce are tot ce îi trebuie de la 550 de locuri, spaţiu de repetaţii, cor, solişti", spunea el atunci.
40 de spectacole mai târziu însă, adică în noiembrie 2015, sală a fost închisă. Erau probleme mari la reţeaua electrică şi există pericol de electrocutare. Deficienţele au fost semnalate de un electrician, angajat al operetei.
"Mergând pe repede înainte ca să dea în folosinţă această sală s-au făcut mici modificări. Pe partea electrică au fost nişte improvizaţii"
În urma unui control, s-a descoperit că nouă clădire nu are recepţia făcută şi nici autorizaţie de la ISU. Şi orice lucrare era blocată de faptul că o bucată din teren a fost revendicată, în 2014. Procesul se află încă pe rol.
Actualul director al Operetei, Bianca Ionescu, artist al teatrului de 36 de ani, povesteşte că totul a ieşit la iveală după tragedia din clubul Colectiv. „În momentul acela cine a ştiut că a făcut sau n-a făcut nişte lucruri n-a mai continuat să afirme, s-au făcut nişte rapoarte”, spune Bianca Ionescu.
Povestea fără sfârşit a clădirii a început în noiembrie 2011. Cum opereta nu avea un sediu propriu, directorul de atunci, Răzvan Dincă, a aprobat cumpărarea unui cort de spectacole - evaluat la 7 milioane de euro, bani publici. Fără nicio licitaţie, a încredinţat direct lucrarea unei firme din Olanda, pe motiv că ar fi singura care poate face aşa ceva. S-a semnat contractul dar cortul nu s-a ridicat. A rămas doar pe hârtie, în faza de proiect. Totuşi, firmă din Olanda a primit 2,5 milioane de euro, practic pentru nimic.
La şase luni de la semnarea contractului aceeaşi conducere a operetei îşi dă seama, cu întârziere, ca un cort nu se potriveşte condiţiilor din ţara noastră şi a cerut guvernului alţi bani, pentru o nouă construcţie - metalică, uşoară, amplasată pe o infrastructură din beton armat. A ascuns însă faptul că există deja un contract pentru cortul de spectacole.
Cristi Constantinescu, este reprezentantul uneia dintre firmele implicate în construcţia Operetei. "Firma care a pornit investiţia iniţial, prin contractarea unui cort - să spunem un cort la fel ca cele de circ şi unde trebuia să funcţioneze Teatrul de Pperetă pentru trei ani de zile - nu a putut să deruleze aceasta investiţie sub forma cortului pentru că autorizaţia de construcţie pentru o construcţie provizorie în România se dă doar pentru un an”, explică el.
Şi uite aşa, din ignoranţă, în 2012, alte 11 milioane de euro au plecat de la bugetul de stat pentru noua clădire. Fiind vorba de un contract nou, potrivit legii, conducerea Operetei ar fi trebuit să organizeze o licitaţie pentru încredinţarea lucrărilor. Nu a făcut-o însă ci a dat noul proiect direct aceleiaşi firme olandeze.
Cum nu se pricepeau decât la corturi, olandezii au subcontractat lucrările unor societăţi de la noi din ţară. Una dintre ele, din Bucureşti, a renovat, printre altele, Ateneul Român şi Teatrul Naţional. Structura metalică a fost montată de o firmă din Cluj. Clădirea ar fi trebuit să fie gata în 7 luni, conform contractului. Termenele nu au fost respectate. Lucrările au început la sfârşitul lui 2012 şi s-au încheiat în ianuarie 2015, când s-a făcut inaugurarea oficială.
Cătălin Petrescu, solist al operetei:"Ştiam că nu este totul în regulă, ştiam că şantierul este încă în funcţiune, dar am făcut frumos, curat, lumea a văzut o sală frumoasă.
Artiştii invoca acum şi probleme legate de Acustică. La premiera Fantomei de la Operă, au cântat cu microfonul lipit de frunte, cu bandă adezivă.
Aurel Muraru, dirijor cor Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian: "Principala şi marea problemă o reprezintă acustica, acustica respectivei săli. Trebuie umblat foarte serios la Acustica pentru că sunt anumite puncte în sala unde nu se aude foarte bine ce se întâmplă pe scenă şi cel mai bine ar fi să se cânte fără lavaliere, fără intervenţia boxelor, fără intervenţia microfoanelor"
Cristi Constantinescu, reprezentant firmă de construcţii: „Poate sunt nişte neplăceri sau nişte frustrări ale actorilor ca acustica de aici nu se poate compara cu cea de la Operă. Nu au fost nici bani nici gândire pentru aşa ceva"
Clădirea Operetei - o construcţie pe structură metalică, de 7800 de metri pătraţi - a înghiţit 13 milioane de euro, bani publici. Şi nu este gata încă. În tot acest timp, 12 miniştri s-au perindat pe la şefia culturii.
Noua clădire a Teatrului Naţional de Operetă se afla chiar lângă Ministerul Culturii. În fiecare zi în care au venit la birou, miniştrii au trecut pe lângă această construcţie. Au parcat maşina chiar lângă această clădire. Şi au văzut-o pe geamurile de la birou. De ce nu au vrut să vadă elefantul din încăpere? De ce nu au rezolvat această problemă aflată chiar sub nasul lor? Sunt întrebări pe care le-am adresat chiar foştilor miniştri. Cei mai mulţi dintre ei au refuzat să răspundă.
Unul dintre ei este actualul senator PSD Ionuţ Vulpescu, în mandatul căruia a fost inaugurată clădirea. El declară atunci că "putem vorbi de un proiect încheiat, dus până la capăt, într-o ţară renumită, mai degrabă, pentru că, prea adesea, îşi lăsă baltă interesele."
Actualul deputat UDMR Kelemen Hunor a avut chiar două mandate de ministru al Culturii în perioada acestui proiect fără sfârşit. În perioada primului mandat - 2009-2012 - Opereta a primit aprobarea pentru cortul de spectacole. Iar în timpul celui de-al doilea - 9 luni în 2014 - s-a făcut mare parte din lucrări.
Cât de interesat şi implicat a fost Kelemen Hunor ne dăm seama din faptul că deputatul este convins ca inaugurarea clădirii s-a făcut în 2013, deşi acest lucru s-a întâmplat doi ani mai târziu.
„Undeva în 2013 a fost inaugurată clădirea. Atâta ştiu că am fost invitat şi că au fost spectacole acolo.”
Gigel Stirbu, deputat PNL, a avut şi el un mandat de trei luni ca ministru al culturii, în 2014. "O echipă managerială prost aleasă poate arunca în aer o instituţie fanion a culturii româneşti".
Directorul care şi-a pus semnătură pe aceste contracte - Răzvan Ioan Dinca - a fost condamnat, în 2017, la 6 ani de închisoare cu executare, pentru abuz în serviciu şi conflict de interese, fapte comise pe când se afla la conducerea Operei Naţionale.
Dacă Răzvan Dincă va fi tras la răspundere şi pentru clădirea Operetei, vom afla după ce Direcţia Naţională Anticorupţie va încheia anchetă, în acest caz. Deşi DNA a confirmat pentru Inspectorul Pro că are în lucru un dosar care vizează modalitatea în care a fost ridicat noul sediu, a refuzat să dea amănunte suplimentare. Toate aceste nereguli au fost surprinse şi într-un raport de control al primului ministru, care a venit însă cam târziu, în 2017.
În tot acest timp clădirea - aflată la un kilometru de piaţa unirii - se degradează văzând cu ochii. Bine ca măcar a fost utilă la Conferinţa Femeilor social-democrate din 2015 - la care a participat şi actualul premier, Viorica Dancilă.
Artiştii continua însă să susţină spectacole în locuri închiriate, în condiţii improprii, printre tot felul de improvizaţii. Sălile pline, la fiecare reprezentaţie, le dau puterea de a merge mai departe
Doina Scripcaru, solist Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian”: "Asta nu este genul de spectacol pe care să îl improvizezi, trebuie să ne ştim foarte bine fiecare locşor, altfel ni se pot întâmpla şi accidente"
Şi totuşi Opereta are o clădire. De ce ar fi nevoie să devină funcţională? În primul rând trebuie rezolvată problema terenului revendicat, care se tărăgănează de trei ani. Dacă moştenitorul va fi despăgubit, autorităţile trebuie să găsească soluţii pentru recepţionarea lucrărilor şi obţinerea avizului ISU. Cea mai mare problemă este legată de faptul că odată ce s-au terminat sumele atribuite unui obiectiv de investiţii, legea nu mai permite alocarea de fonduri pentru ceva ce teoretic ar fi trebuit să fie gata.
Lucian Romaşcanu, cel care şi-a încheiat mandatul de ministru al culturii în urmă cu câteva săptămâni, vine cu o soluţie. "Este foarte posibil să se facă acest lucru cu sponsori care vor sponsoriza nu cu bani ci cu lucrări - este vorba de vreo 4-5 sute de mii de euro"
Şi ajungem astfel la cel de-al 13-lea ministru al Culturii, în funcţie de puţin timp. George Ivaşcu este cel care ar trebui să continue acest proiect. El însuşi artist, poate va ţine cont câtă nevoie este de cultură într-o ţară îngenunchiată de atâtea probleme.
