GALERIE FOTO de la concertul Joe Satriani si Dan Patlansky la Bucuresti. Maestri ai chitarei, intr-un show de exceptie
Dupa concertul sustinut in 2013 la Sala Palatului, unde mii de fani s-au simtit "in alta galaxie" timp de doua ore, Joe Satriani s-a intors in Romania.
In concertul de la Bucuresti, alaturi de membrii trupei sale, Marco Minnemann (tobe), Bryan Beller (bass) si Mike Keneally (clape, chitara), Satriani a incantat publicul la cele 4 celebre chitari ale lui.
Fanii au avut parte atat de piesele care l-au facut celebru, dar si melodii de pe noul album, "Shockwave Supernova" (2015).
Rezultatul? Un show extraordinar pentru cei care isi doreau sa-l vada si sa-l aduda, dar si greu de digerat de catre cei care nu sunt consumatori ai acestui stil de muzica. Pentru ca, printre spectatorii veniti pe 12 octombrie la Sala Polivalenta din Bucuresti erau rataciti si destui oameni care nu pareau sa faca parte din peisaj.
De la “Shockwave Supernova” si “Cristal Planet” la “Friends”, “Time” sau “Always with me, always with you”, cea mai iubita piesa din repertoriul lui Satriani, "C’Crazy Joey”, cum s-a numit singur Satriani, a facut totul ca la carte pentru a le oferi celor aproximativ 2.000 de spectator magia unei seri friguroase de octombrie.
Totul intr-un joc de lumini perfect sincronizat cu sunetele aproape extraterestre si cu proiectiile de pe plasma uriasa din spatele trupei lui. Din pacate, capacitatea acustica a Salii Polivalente nu s-a ridicat la nivelul concertului din 2013, unde Sala Palatului a parut un decor mult mai potrivit pentru un astfel de concert.
Si nu doar Satriani, care a cantat si cu dintii la chitara, s-a ridicat la un nivel muzical superior. Solo-ul de tobe al lui Marco Minnemann si usurinta cu care Mike Keneally jongla cu clapele si chitara sau “bucatile” lui Bryan Beller ... au reusit sa-i scoata pe multi din cei prezenti la concert din amorteala.
In deschiderea concertului lui Joe Satriani a cantat formatia care-l insoteste pe rock star-ul american in turneul sau european, Dan Patlansky.
Pentru multi un necunoscut, sud africanul i-a impresionat pe cei prezenti cu un show de 40 de minute.
Publicatia de specialitate Blues Rock Review din SUA a desemnat albumul “Dear Silence Thieves” al lui Patlansky drept "numarul 1" la categoria "blues rock" in 2014, in conditiile in care - in acel an - au mai scos albume noi nume celebre precum Joe Bonnamassa, Rival Sons, Devon Allman, The Black Keys si multi altii.
BIOGRAFIE – JOE SATRIANI
Joseph „Satch" Satriani s-a nascut in Westbury, New York, in 1956. In tinerete, a fost cel mai mare fan al lui Jimi Hendrix. A renuntat la fotbal, pasiunea sa, in ziua care a murit Hendrix, cu scopul declarat de a-si dedica tot timpul liber eforturilor de a deveni un chitarist.
In anii ‘70, Satriani a studiat cu muzicieni de jazz celebri din Long Island, inclusiv pianistul Lennie Tristano si chitaristul Billy Bauer. Tristano, in special, era un perfectionist al tehnicii, care cerea cu exigenta aceeasi mentalitatea de la elevii sai. Prin 1974, Joe Satriani avea deja proprii studenti la chitara printre care... Steve Vai. Lectiile au marcat inceputul unei lungi si afectuoase colaborari muzicale intre cei doi chitaristi.
Pentru o vreme, la inceputul carierei, destinul lui Joe Satriani parea mai degraba de profesor si mentor, decat de interpret. Astfle, i-a avut elevi pe unii dintre cei mai importanti chitaristi ai decadelor ‘80 si ‘90: Steve Vai, Hammett Kirk (Metallica), Bryson David (Counting Crows).
Toti acesti muzicieni spun ca "Satch" le-a fost de nenumarate ori sursa de inspiratie, iar fanii lor pot auzi influenta incredibilei expertize tehnice a lui Joe in interpretarea elevilor sai.
Se muta in California in 1978, la Berkeley, sperand intr-o relansare a propriei cariere solo. Se regaseste insa in curand in postura de a preda din nou lectii de chitara, si in Bay Area ajunge sa-i aiba elevi pe Kevin Cardogan (Third Eye Blind), Geoff Tyson, jazzistul Charlie Hunter si Alex Skolnick (Testament). Isi lanseaza primul album solo in 1986, Not of this Earth.
Abia al doilea album, insa, Surfing with the Alien, devine un succes comercial. Aproape peste noapte, Satriani incepe sa fie privit drept un chitarist de top si iti mentine o pozitie fruntasa in clasamentele revistelor muzicale ani de zile dupa aceea. Mick Jagger il alege pentru a-l insoti intr-un turneu solo in Australia si Japonia.
Doi ani mai tarziu, Satriani lanseaza Flying in a Blue Dream. Mai multe piese de pe acest disc sunt folosite in filme si reclame. 1992 este anul aparitiei discului The Extremist, care include una dintre piesele sale cele mai celebre, Summer Song.
La finalul lui 1993, Joe se alatura trupei Deep Purple, dupa plecarea lui Ritchie Blackmore. Trupa sustine un mega-turneu in Japonia, si Joe primeste oferta de a deveni membru full-time Deep Purple, pe care o refuza, preferind sa lucreze la propriul sau contract pentru mai multe albume cu casa de discuri Sony.
Unul dintre proiectele cele mai interesante ale lui Joe, in anii '90, a fost organizarea celebrului turneu de chitaristi G3. G3 a devenit un eveniment anual, ce include unii dintre cei mai talentati chitaristi pe planeta. Primul turneu G3 a avut loc in 1996, avandu-i pe Joe Satriani, Steve Vai, si Johnson Eric drept capete de afis: 24 de orase din America de Nord in toamna acelui an, in fata a aproximativ 90.000 de fani.
De atunci, Satriani si Vai au mai cantat in cadrul a 11 evenimente G3, cu multi alti muzicieni ocupand al treilea loc vacant. John Petrucci, Paul Gilbert, Robert Fripp si Adrian Legg sunt doar cateva exemple.
La sfarsitul anilor ‘90 Joe lanseaza Crystal Planet, si apoi Engines of Creation, poate cel mai experimental album Satriani pana la aceasta data. Noul mileniu aduce Strange Beautiful Music si Is There Love in Space?, doua albume mai traditionale, dar care exploreaza totusi suficient de multe teritorii necunoscute pentru a fi inovative.
Super Colossal s-a lansat in anul 2006, un album mai cald decat predecesoarele sale, urmat de Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock in 2008. Numeroase DVD-uri live au fost de asemenea lansate pe piata, cu cateva dintre cele mai incediare showuri ale lui Satriani.
In 2009, a facut echipa cu Sammy Hagar si Michael Anthony (Van Halen), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers) pentru a pune bazele trupei Chickenfoot. Albumul de debut al trupei a fost un succes international, primind premii in SUA, Canada si Europa. Se adauga recunoasterea din partea revista Classic Rock drept cea mai buna formatie noua a anului 2009.
In octombrie 2010, Joe si-a lansat cel de-al 11-lea album de studio Black Swans and Wormhole Wizards, aparitie umata de turnee in America de Nord si Europa. In paralel, in anul urmator, al doilea album Chickenfoot a fost lansat cu critici excelente si a fost de asemenea urmat de un turneu european al trupei care a coincis cu vestea ca Satriani inregistreaza un album solo nou, a carui lansare la nivel mondial era planificata prin intermediul casei de discuri Sony in luna mai a aceluiasi an.
FOTO & Text: Teodora Maftei / Stirile ProTV.
ULTIMELE ȘTIRI
CELE MAI CITITE
Etichete: concert, concerte, Joe Satriani, rock,
Dată publicare:
