Designerul care a dus in toata lumea arta mestesugarilor romani.Povestea francezului Philippe Guilet
Broderii cu milioane de margele, bijuterii de lemn, cojoace cusute manual. Adevarate comori a descoperit in casele mestesugarilor romani un designer francez, ajuns in tara noastra in urma cu cativa ani.
Inspirat de povestile lor, de arta traditionala romaneasca, de lumea satului, Philippe Guilet a stilizat creatia artizanilor romani si a urcat-o pe podiumurile de moda, visand la ziua in care marii creatori ai lumii le vor cere sa le impodobeasca creatiile.
Inspirat de zgardanele maramuresene, de romani si de romance, de motive culturale si de traditiile noastre, un francez a avut ideea sa reinvie mestesugurile populare si mai mult, sa le faca intregii lumi cunoscute.
E in Romania de patru ani si de atunci descopera comori. Ascunse in colturi de tara, in case vechi, in mainile ultimilor artizani romani pe care desi ii stim cu totii, doar un strain a indraznit sa viseze ca ei vor uimi o lume intreaga.
Phillip, al saptelea copil al familiei Guilet, si-a dorit sa faca dans. Din cauza ca era prea inalt, n-a fost acceptat de Opera din Paris, asa ca la sfatul unuia dintre frati a ales sa devina stilist.
"Am dat examen si am plecat in vacanta si pe plaja desenam. O femeie care era langa mine m-a rugat sa-i arat desenul. I-am aratat desenul si nu stiam atunci cine e. Mi-a spus ca se numeste Carla Fendi si vrea sa stie daca sunt de acord sa vin sa lucrati la divizia de accesorii a colectiei", povesteste el.
In anii 70, Karl Lagerfel, actualul director de creatie al casei Chanel, era cel care se ocupa de linia de accesorii de la Fendi. Impresionat de talentului lui, Lagerfeld, i-a propus sa lucreze cu el la Paris. Din acel moment, tanarul designer intra in contact cu mari creatori de moda, iar pentru unii dintre ei ajunge sa lucreze: Dona Karan, Thiery Mugler sau Jean Paul Gaultier.
In urma cu cinci ani, Phillipe a ales sa lase in urma glamourul parizian si sa se mute la Bucuresti, preluand functia de director cultural al Ambasadei Frantei in Romania.
In lumea modei pariziene e un personaj cunoscut. Li Edelkoort, una dintre cele mai influente persoane din lume in lansarea de tendinte, il primeste in atelieul din Paris ca pe unul de-al casei.
Artista se arata rar publicului larg, insa marii designeri stiu ca e o forta. Ca imaginatia ei ne dicteaza noua ce vom purta peste un an, doi sau trei.
O masca romaneasca va inspira asadar, datorita biroul de tendinte din Paris, colectiile marilor designeri. La asta s-a gandit si Phillipe cand a decis sa dea o sansa mestesugarilor romani.
Creatorul de moda francez crede ca arta populara romaneasca va ajunge colectie haute couture
Phillipe si-a pus la bataie toate resursele si cunstintele pe care le are la Paris ca sa-i ajute. Iar ei au pus umarul, pentru ca el sa porneasca cel mai ambitios proiect de houte couture la care a lucrat, 100% romanesc.
Dupa luni intregi de cercetare, discutii cu mesterii si ore lungi de munca in atelier, francezul a reusit o spectaculoasa punere in scena a traditiilor si mestesugului romanesc.
Inspirat de sunetul razboiului de testut, de cantecul popular si de mestesugul traditional, Phillipe a luat Romania la picior si a descoperit artizani, cu bucuria celui care descopera comori.
Una dintre primele opriri a fost la Sapanta, In Maramures, locul unde oamenii rad in fata mortii.
In Cimitirul Vesel, pe fiecare cruce, e sculptat mestesugul pe care-l stapanea cel ce s-a dus. Chiar la intrare aflam ca Stan Gheorghe a fost mare fauritor de case din lemn si a crescut frumos doi copii.
Pe crucea unui cioplitor in lemn sta scris: "Aici eu ma odihnesc, Stan Gheorghe ma numesc, cat am trait pe pamant tare din greu am muncit ce cu ochii am vazut ale mele maini au facut, casuri mandre frumusele si acum stau oamenii in ele. Si doi copii am avut de omenie i-am crescut cum mie mult mi-o placut pe-a lor mama s-o mangaie ca sa ava bucurie pana la mine o sa vie".
Iar despre Irina Diacului vor stii cu toti ca dupa ce a ramas vaduva a testut covoare si cergi, ca sa-si creasca copiii. In fiecare casa gasesti mesteri populari, care, dincolo de bani, averi si faima, se incapataneaza sa nu lase ca arta lor sa dispara.
Tot cergi de lana face si Maria Zapca, care tese la razboi inca de dinainte de a sti sa scrie si sa citeasca. A invatat totul de la mama ei, celebra in sat pentru cergile si paturile care pastreaza culoarea naturala a lanii. Lucreaza de zor, ca sa termine o comanda mai speciala venita din partea lui Phillipe.
Pentru el are o mare valoare. Desi a calatorit peste tot in lume, doar la noi a gasit ceea ce cauta. Fuiorul de lana, razboiul si broderiile lucrate manual.
Bunica e constienta ca arta ei aduce prea putini bani. Nici n-ar sti cum sa schimbe asta, desi aude deseori strainii spunand ca ce iese din mainile ei e unic.
Nora se duce uneori la targuri si-si vinde munca cu bani putini: pentru un covor de lana, cerga - cum se numeste la ei, cere 100 de lei, iar pentru un stergar testut in razboi intre 20 si 50 de lei. Nu sunt multi cei care cumpara, insa cu siguranta le stiu valoarea.
La cateva luni de la intalnire, Phillipe avea sa-i adune pe toti mestesugarii sub acelasi acoperis. Pana atunci, Mariei Zapca i-a cerut sa-i brodeze niste fasii cu motivele pe care le-a gasit pe un ou incondeiat cu margele. Opera ei avea sa se regaseasca mai tarziu pe pliurile unei spectaculoase fuste de matase.
De la Maria Zapca, Phillipe a pornit mai departe, spre casele ultimilor cioplitori in lemn. Cei ce lasa in urme celebrele porti maramuresene, crucile sculptate sau fusul cu zurgalai. Lor, Phillipe le-a cerut aproape imposibilul. Sa transforme lemnul in bijuterii.
In comuna Barsana, il gasim aplecat asupra unui trunchi de copac pe Ioan Barsan. Lucreaza cu migala, sa faca dintr-o bucata de lemn un lant.
Ioan Barsan se lauda cu multe premii pentru munca lui. Isi poarta creatiile pe la targuri si de multi ani astepta ca cineva sa dea un semn ca nu va lasa ca arta lor sa moara.
De altfel, asta e marea durere a tuturor artizanilor nostri. Ca muncesc parca in zadar. Ca mestesugul lor nu apreciat la adevarata lui valoare.
Iar asta simte poate cel mai acut, batranul Pop, celebru cioplitor de cruci, unul dintre cei ce-a invatat ultima generatie de sculptori secretul scrieii traditiei in lemn.
Batranul mester sculpteaza o cruce de lemn. O va vinde unor oameni din satul vecin cu 15 milioane de lei vechi.
Stie ca e prea putin pentru toata migala din ultimele saptamani, dar in intelepciunea lui e constient ca macar asa tinerii nu-si vor uita traditiile.
Fiul lui, Petre Pop, care ii duce arta mai departe, lucreaza de zor la fusele cu zurgalai in miniatura, pe care francezul se gandise le transforme in tocuri pentru pantofii colectiei.
N-au facut averi si nici nu mai spera ca vor face. Uneori, la targuri, castiga mai putin decat taxa de participare pe care o platesc, dar se gandesc ca isi plimba lucrarile prin expozitii. Si iata ca pana la urma un francez le-a remarcat.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
.webp)
