În realitate, ele pot indica o afecțiune care evoluează adesea fără durere, dar care, netratată, poate duce în timp la pierderea dinților. Boala parodontală nu ține însă cont de vârstă și poate apărea inclusiv la persoane tinere. Despre cauzele acestei afecțiuni, primele semne, factorii de risc, tratament și, mai ales, despre cum poate fi prevenită, aflăm de la Dr. Diana Moisescu, medic specialist parodontolog în cadrul Regina Maria Dental Clinics.
Auzim tot mai des despre boala parodontală, de la persoane tinere până la persoane vârstnice. Cum se instalează și care sunt primele semne la care trebuie să fim atenți? Ce este, mai exact, această afecțiune?
Boala parodontală, cunoscută popular și sub denumirea de parodontoză, este o afecțiune inflamatorie cronică ce afectează țesuturile care susțin dintele: gingia, ligamentul parodontal, cementul radicular și osul alveolar. Este provocată, în esență, de bacteriile din placa dentară. Atunci când aceasta nu este îndepărtată corespunzător, se acumulează la baza dinților și declanșează un răspuns inflamator care, netratat, poate distruge progresiv structurile de susținere ale dintelui. Practic, nu este o boală a dintelui în sine, ci a "fundației" lui. Dintele poate părea sănătos la suprafață, însă structurile care îl susțin încep să se piardă. Tocmai de aceea, boala poate evolua mult timp fără durere sau fără semne foarte evidente. Totul începe, de obicei, cu o inflamație a gingiei, adică gingivita. În această fază, dacă este tratată corect prin igienizare profesională și printr-o igienă orală riguroasă acasă, inflamația poate fi reversibilă. Problema apare atunci când inflamația persistă. Ea începe să afecteze structurile mai profunde, ligamentele și osul care susțin dintele, iar atunci vorbim despre boala parodontală propriu-zisă. Dintele își pierde treptat sprijinul, uneori fără ca pacientul să simtă vreo durere. Diferența esențială este că, în cazul gingivitei, inflamația poate fi reversibilă, în timp ce distrucțiile produse de boala parodontală, odată instalate, nu mai pot fi întotdeauna recuperate complet. Primul semn pe care pacienții îl ignoră cel mai frecvent este sângerarea gingiilor la periaj. Mulți consideră că este normal sau că sângerarea apare pentru că se spală prea energic pe dinți. Nu este normal ca gingiile să sângereze. Alte semne pot fi sensibilitatea dentară crescută, retragerea gingiilor, dinții care încep să pară mai lungi, gustul sau mirosul neplăcut persistent și, uneori, senzația de mobilitate a unor dinți.
Boala parodontală este considerată o afecțiune a vârstei înaintate?
Multă vreme, boala parodontală a fost considerată o problemă care apare mai ales la vârsta a treia. Realitatea este însă diferită. Există forme cu debut precoce sau agresiv, cu o componentă genetică importantă, care pot afecta adolescenți și adulți tineri, chiar și sub 30 de ani, și care pot evolua mai rapid decât forma cronică întâlnită mai frecvent la adulți. La acești factori se adaugă fumatul, inclusiv utilizarea țigărilor electronice, stresul, anumite dezechilibre hormonale, sarcina, diabetul și igiena orală deficitară. Practic, vârsta contează mai puțin decât combinația dintre predispoziția individuală, igiena orală, fumat, stilul de viață și existența unor boli cronice. De aceea, controalele stomatologice regulate sunt importante indiferent de vârstă, nu doar după 40–50 de ani.
Cum se manifestă concret boala parodontală și care este cel mai mare risc?
Procesul este lent, iar semnele nu apar dintr-o dată. Gingia se poate retrage ușor, spațiile dintre dinți se pot mări, iar în timp dinții devin tot mai mobili pentru că nu mai au suficient sprijin osos. Fiind un proces gradual, mulți pacienți nu observă schimbarea de la o lună la alta. O conștientizează abia după un an sau doi, când diferența este deja vizibilă. Cel mai mare risc este, desigur, pierderea dintelui. Netratată, inflamația continuă să distrugă osul care susține dintele. Pe măsură ce se pierde țesut osos, dintele devine tot mai mobil, spațiile dintre dinți se pot mări, iar gingiile se retrag. În stadiile avansate, mobilitatea poate deveni atât de accentuată încât dinții, deși aparent sănătoși din punct de vedere al smalțului, se pot pierde pentru că nu mai au suficient sprijin. Este un proces care poate dura ani de zile, dar, odată ajuns într-un stadiu avansat, este mult mai dificil de controlat. Pierderea dinților nu înseamnă doar o problemă estetică. Înseamnă și o problemă funcțională, pentru că masticația este afectată, iar ulterior poate fi nevoie de tratamente complexe de reabilitare, inclusiv implanturi.
Care sunt principalii factori de risc? Cât de mult contează igiena orală și poate ea să compenseze o predispoziție genetică?
Igiena orală precară este unul dintre cei mai importanți factori, pentru că placa bacteriană care nu este îndepărtată continuă să se acumuleze și se poate transforma în tartru, care întreține inflamația gingivală. Fumatul este, de asemenea, un factor major de risc. El afectează capacitatea țesuturilor de a se vindeca și poate masca uneori semnele bolii, astfel încât pacientul poate să nu observe sângerarea gingivală. Diabetul zaharat, predispoziția genetică, stresul și anumite dezechilibre hormonale pot, de asemenea, favoriza apariția sau agravarea bolii. Igiena orală este însă unul dintre factorii asupra cărora pacientul poate interveni direct. Chiar și atunci când există o predispoziție genetică, o igienă corectă și controalele regulate pot reduce semnificativ riscul ca boala să evolueze către forme severe.
Datele Barometrului Stomatologiei din 2026 realizat de Regina Maria Dental Clinics arată că unul din patru români a raportat sângerare gingivală sau boală parodontală. De ce este această afecțiune atât de des neglijată?
Așa este. Datele din Barometrul Stomatologiei 2026 arată că 24% dintre români declară că au avut boală parodontală sau sângerări gingivale în ultimul an, în timp ce doar 14% dintre cei care merg la dentist o fac în mod specific pentru această problemă. Explicația ține chiar de felul în care evoluează boala. De cele mai multe ori, aceasta nu provoacă durere, mai ales în fazele incipiente. Lipsa durerii face ca pacientul să nu simtă urgența unui consult. Sângerarea devine o obișnuință și este considerată "normală". Sunt pacienți care spun: "Mie îmi sângerează gingiile de o viață, este normal pentru mine."
Dar nu este normal. Dacă orice altă parte a corpului ar sângera în mod repetat, probabil că am merge la medic. Sângerarea gingivală trebuie privită în același mod: ca un semnal că ceva nu este în regulă și că este nevoie de o evaluare.
Problema este că pacienții ajung adesea la medic abia atunci când apare mobilitatea dintelui, iar în acel moment boala poate fi deja avansată.
Există o legătură între sănătatea gingiilor și sănătatea generală?
Legătura este importantă. Inflamația cronică asociată bolii parodontale nu trebuie privită ca un fenomen complet izolat de restul organismului. Există studii care asociază boala parodontală cu un risc mai mare de boli cardiovasculare, cu un control mai dificil al diabetului și cu anumite complicații în sarcină. De aceea, pacientul cu boală parodontală poate avea nevoie, în funcție de situația sa, de o abordare multidisciplinară. Putem colabora cu medicul diabetolog, cardiolog, endocrinolog sau ginecolog, atunci când există factori sistemici care trebuie evaluați și controlați. Sănătatea orală trebuie privită ca parte a sănătății generale, nu ca un aspect separat.
Cum se tratează concret boala parodontală, dacă anumite distrugeri nu mai sunt reversibile?
Primul obiectiv este întotdeauna controlul inflamației, pentru că nu putem obține rezultate stabile atât timp cât boala este activă. În fazele incipiente, când vorbim despre gingivită, o igienizare profesională și o igienă corectă acasă pot permite revenirea gingiei la o stare normală de sănătate. În stadiile mai avansate, când avem boală parodontală, tratamentul este mai complex. Poate include curățarea profundă a suprafețelor radiculare și a pungilor parodontale, îndepărtarea tartrului și a țesutului inflamator, iar în anumite cazuri pot fi indicate terapii regenerative. Este important ca pacientul să înțeleagă că tratamentul nu înseamnă neapărat că osul pierdut va crește complet la loc. Ne dorim, în primul rând, să oprim progresia bolii, să reducem inflamația și să obținem stabilitatea țesuturilor și a dinților. Boala parodontală este o afecțiune cronică. Odată controlată, pacientul trebuie să rămână sub supraveghere și să respecte un program de igienă și controale periodice, deoarece există riscul de reacutizare.
Cât de important este ceea ce face pacientul acasă?
Este esențial. Munca din cabinet reprezintă doar o parte a tratamentului. Rezultatul pe termen lung depinde foarte mult de ceea ce face pacientul acasă. O igienă orală corectă nu înseamnă doar spălatul pe dinți de două ori pe zi. Înseamnă și curățarea spațiilor dintre dinți cu ață dentară sau periuțe interdentare, iar dușul bucal poate fi, de asemenea, un instrument util, în funcție de recomandarea medicului. Periajul trebuie făcut de două ori pe zi, timp de cel puțin două minute, iar controalele și igienizările profesionale trebuie realizate periodic. La fel de important este controlul factorilor de risc: renunțarea la fumat și menținerea sub control a bolilor cronice, în special a diabetului.
Care sunt recomandările pentru prevenția bolii parodontale?
Recomandarea de bază este o igienă orală corectă și consecventă. Periajul trebuie făcut de două ori pe zi și trebuie completat cu folosirea zilnică a aței dentare sau a periuțelor interdentare, pentru curățarea zonelor în care periuța nu ajunge suficient de bine. Dușul bucal poate fi folosit ca mijloc suplimentar de igienă. La fel de importante sunt controalele stomatologice regulate. Un consult la aproximativ șase luni poate permite depistarea unei inflamații gingivale într-o etapă în care problema este mult mai ușor de controlat. Renunțarea la fumat și controlul bolilor cronice, precum diabetul, fac de asemenea o diferență importantă.
Care ar fi mesajul dumneavoastră final pentru cei care ne urmăresc?
Aș avea trei mesaje principale. Primul: gingiile sănătoase nu sângerează. Orice sângerare gingivală trebuie investigată și nu trebuie considerată o normalitate. Apoi, nu așteptați să apară durerea sau mobilitatea dinților. Un consult stomatologic regulat poate face diferența între o problemă tratată simplu, în fază incipientă, și un tratament complex, atunci când boala este deja avansată. Iar al treilea mesaj: sănătatea gingiilor nu este un detaliu izolat. Este parte din sănătatea generală. O igienă orală corectă, controalele regulate, renunțarea la fumat și controlul bolilor cronice sunt lucruri simple prin care putem reduce riscul de a ajunge la pierderea dinților.
Prevenția este întotdeauna mai simplă și mai puțin costisitoare decât tratamentul unei boli parodontale avansate.
Ai grijă de sănătatea ta dentară!
Regina Maria Dental Clinics – contact: 021.9777
