Unul dintre cele mai frumoase locuri din România, transformat într-un focar de infecție

3 milioane de euro. Atât a dat statul român pe un terminal de pasageri la Orşova. Pasagerii nu opresc însă acolo, iar în clădire plouă. În timp ce noi nu avem nicio strategie pentru atragerea turiştilor, în Austria milioane de oameni călătoresc pe Dunăre în nave de croazieră sau pe lângă fluviu cu bicicletele. Austriecii fac bani şi din pietrele de pe mal, pe care le vând doritorilor pe post de suvenir.

Km 950. Pe mal, casele încep să se adune perete în perete, construite fără nicio logică urbanistică, în culori diverse. Într-o curte, Ceauşescu zâmbeşte de pe un tablou uriaş turiştilor care ajung în zonă. Este intrarea în Orşova, un oraş aşezat într-un colţ de răi, la vărsarea Cernei în Dunăre, într-un golf uriaş. 

Pe malul drept, portul pare abandonat. Clădiri cu geamuri sparte, pontoane ruginite, cu arbuşti crescuţi pe ele dovadă că navele nu mai acostează în acest loc, un chei surpat şi neîngrijit. Şi aici s-a construit în 2008 un terminal de pasageri cu aproape 3 milioane de euro. În faţa clădirii un angajat APDF dă la pește.

Cine ajunge aici cu barcă nu are unde să acosteze. Totul este gândit pentru nave mari, care din păcate nu opresc aici.

Terminalul de pasageri aparţine APDF, Administraţia Porturilor Dunărene. 

Clădirea a fost ridicată din banii statului pentru ziua în care vom intră în Schengen şi ar fi trebuit să adune în ea toate instituţiile care se ocupă de siguranţă.

De 9 ani stă nefolosită şi se deteriorează. Peste tot gresia s-a umflat şi s-a desprins.

Marius Stoica este primarul Orșovei. Habar nu are de existenţa acestui loc. Sunt peste 20 de birouri. Toate nefolosite. Singura dotare din birouri sunt telefoanele aşezate în teancuri, pline de praf.

Când plouă apă intră în birourile de la etaj.

Administraţia Porturilor Dunărene plăteşte 10 mii de lei pe lună pentru întreţinere şi utilităţi. De la Giurgiu, directorul APDF ridică din umeri şi se vaită că instituţia are datorii, că nu reuşeşte să-şi plătească angajaţii. Dar nici strategii pentru dezvoltarea porturilor nu are.

Reporter: Să ai posibilitatea să ai aşa birou şi să nu-l foloseşti.

Angajat: Dacă nu vine nimeni.

Reporter: Dar aţi închiriat?

Angajat: Da, o singură firmă avem. E firma de vămuire. Face vamă în particular. Din toată clădirea doar asta e închiriată.

Revoltător este faptul că Orşova avea un terminal care oricum nu era folosit.

Reporter: Şi clădirea asta stă degeaba?

Angajat: E goală. Se mai ţin nunţi, botezuri.

Cu toate că este un oraş cu pretenţii turistice, cu greu găseşti un loc în care să acostezi cu ambarcaţiuni de mici dimensiuni. Cândva locuri au fost.

Reporter: S-au construit pe fonduri europene?

Marius Stoica este primarul Orșovei: Da, să înţelegem debarcadere nu pentru vapoare ci pentru bărci. S-au stricat

Orşova a ajuns celebră la începutul acestui an când gunoaiele din tot oraşul nu s-au mai ridicat luni la rând după ce primarul, preşedinte PSD Orşova, a intrat în conflict cu firma de salubrizare, care aparţine fostului liderul PSD Orşova, Constantin Popescu.

Acum primarul susţine că a învins în lupta cu gunoiul.

Marius Stoica este primarul Orșovei: Cu gunoaiele am rezolvat-o.

În timp ce noi ne luptăm pe gunoie, austriecii au un terminal de pasageri la o mie de kilometri mai sus pe Dunăre,  pe Valea Wachau. 

Austriecii au înţeles că Dunărea e aur. 

Vaporeale urcă şi coboară cu mii de turişti în fiecare zi, iar de-a lungul Dunării sunt piste de biclete întinse pe sute de kilometri.

Gert Jan Muilerman, directorul departamentului strategii: Investim câteva milioane de euro pe an pentru a menţine pistele de biclete în stare de funcțiune. 2 milioane de oameni pedalează pe lângă Dunăre pe an. Se opresc în sate, beau vin şi cheltuiesc bani.

Valea Wachau se întinde pe 40 de km. Este de fapt un defileu ce şerpuieşte printre munţi. Este incredibil cum au plantat austriecii podgoriile de vie până sus în munte. Tot acest teritoriul de 40 de km face parte din patrimoniul UNESCO.

Km 2015: Durnstein este un sat cu 800 de locuitori care atrage sute de mii de turişti în fiecare an. Pe străduţele înguste, printre case viu colorate mişună în fiecare zi turişti din toată lumea, iar localnicii trăiesc de pe urma lor. Într-una din case, Sieglinde vinde turiştilor bolvani adunaţi din Dunăre.

Sieglinde Almesberger: Aleg pietre de pe malul Dunării şi fac din ele suveniruri. Costă 10 euro - 5 euro.

Durnstei este celebru pentru castelul construit în vârful muntelui, un loc desprins parcă din cărţile poştale.

Cât vezi cu ochii sunt plantaţii de vită de vie, parcă sunt agăţate de munte. Şi chiar sunt agăţate de munte. Aici  este o plantaţie. Aici a fost închis celebrul rege al Anglie Richard Inimă de Leu.

Richard Inima de Leu a fost arestat pe când se întorcea din cea dea treia cruciadă din Țara Sfântă. Se pare că acolo a intrat în conflict cu ducele Austriei, iar la întoarce ducele l-a arestat. A fost închis aici în Durnstei lângă Dunăre. Se pare că n-a fost o detenţie prea grea. Cronicarii spun că regele petrecea cu vin de aici din zonă, bea cu paznicii şi petrecea cu menstrelii. Oricum ar fi povestea, localnicii au profitat din plin de ea, locul s-a dezvoltat iar acum mii de turiști vin să vadă satul.

În mici magazine se vinde vin din zonă, iar restaurantele, construite la marginea podgoriilor, răsună muzică şi toată lumea trăieşte aici de pe urmă turiştilor care ajung pe Dunăre. Astfel locuri avem şi noi, dar în frunte cu politicienii noştri ne batem joc de ele.