În realitate, unele dintre aceste costuri sunt perfect legale dacă sunt comunicate înainte de comandă, în timp ce altele sunt reglementate diferit de la o țară la alta sau chiar interzise. Diferența dintre o practică obișnuită și o taxă abuzivă ține, de cele mai multe ori, de un detaliu pe care puțini turiști îl verifică: meniul.
Diferențele dintre regulile aplicate în restaurantele europene îi surprind frecvent pe turiști, mai ales în sezonul estival. De aceea, înainte să pleci în vacanță, merită să știi ce înseamnă aceste costuri suplimentare, când sunt legale și în ce situații ai dreptul să le contești.
Ce trebuie să știi înainte să vorbești despre „taxe ascunse”
Potrivit Centrului European al Consumatorilor (ECC-Net), consumatorii trebuie informați în mod clar asupra prețurilor înainte de încheierea contractului, iar informațiile privind costurile suplimentare trebuie comunicate într-un mod transparent.
Nu orice sumă care apare pe nota de plată și nu era inclusă în prețul preparatului reprezintă o practică abuzivă.
În majoritatea statelor europene, restaurantele au obligația să afișeze clar prețurile și eventualele taxe suplimentare înainte ca clientul să comande În general, acolo unde un cost suplimentar este permis, acesta trebuie comunicat transparent înainte de comandă, însă regulile diferă de la o țară la alta.
Problemele apar atunci când taxa nu este afișată deloc, este prezentată într-un mod înșelător sau este adăugată fără ca turistul să fi avut posibilitatea să o cunoască înainte de a comanda.
Organizațiile europene pentru protecția consumatorilor recomandă turiștilor să verifice întotdeauna meniul, inclusiv notele scrise cu caractere mici, înainte de a comanda.
Coperto – taxa tradițională din restaurantele italiene
Una dintre cele mai cunoscute taxe întâlnite de turiști este coperto, specifică Italiei. Mulți o confundă cu bacșișul, însă cele două nu au legătură.
Coperto reprezintă o taxă percepută pentru folosirea mesei și a tacâmurilor și poate include pâinea servită la începutul mesei, șervetele sau alte costuri asociate serviciului oferit clientului. Este o practică veche de sute de ani, păstrată în numeroase restaurante italiene.
Valoarea diferă de la un local la altul și poate varia de la aproximativ unu până la cinci euro de persoană, în funcție de restaurant și de zona turistică.
Potrivit organizației italiene pentru protecția consumatorilor Altroconsumo, coperto este legal atât timp cât valoarea lui este afișată clar în meniu înainte de comandă.
În schimb, dacă taxa apare doar pe bon, fără să fi fost comunicată anterior, clientul poate solicita explicații și poate contesta costul.
Kuver – taxa pe care restaurantele din Grecia nu o pot percepe
Termenul „kuver” (κουβέρ), provenit din francezul couvert, desemnează tradițional costul asociat aranjării mesei. Spre deosebire de „coperto” din Italia, însă, o asemenea taxă nu poate fi percepută în restaurantele din Grecia.
Regulile oficiale DIEPPY, publicate de Secretariatul General pentru Comerț din Grecia, prevăd explicit că unitățile de alimentație publică nu au voie să taxeze clienții pentru „ΚΟΥΒΕΡ”, fiind menționate ca exemple vesela, tacâmurile și șervețelele.
Psistika – „taxa de grătar”
Termenul grecesc ψηστικά (psistika) desemnează un cost pentru prepararea alimentelor și poate apărea, de exemplu, atunci când clientul aduce propria captură și solicită unui restaurant să o gătească. În acest caz, clientul plătește serviciul de preparare, separat de celelalte produse comandate la masă.
Dacă alegi un pește proaspăt expus la kilogram, este recomandat să întrebi înainte dacă prețul afișat include și prepararea, garniturile sau alte servicii suplimentare. Astfel, vei ști exact cât vei plăti înainte de a confirma comanda.
Atenție la peștele vândut la kilogram
În Grecia, dar și în Italia, Croația sau Spania, peștele proaspăt nu este întotdeauna vândut la porție, ci la kilogram. În tavernele specializate, clientul își alege exemplarul din vitrină sau de pe gheață, iar prețul final este calculat în funcție de greutatea acestuia.
Confuzia apare atunci când turistul vede în meniu un preț de 60, 70 sau 80 de euro/kg și presupune că acesta este costul unei porții. În realitate, suma pe care o va plăti depinde de greutatea peștelui ales.
De aceea, înainte ca peștele să fie trimis în bucătărie, este recomandat să întrebi cât cântărește și care va fi prețul final. Ghidurile dedicate gastronomiei grecești, precum Greek Trip Planner, arată că în tavernele specializate peștele este, în mod obișnuit, cântărit înainte de preparare, iar clientul este informat asupra costului înainte de confirmarea comenzii.
Dacă restaurantul percepe și un tarif separat pentru preparare, acesta ar trebui, de asemenea, comunicat înainte de comandă.
Service charge nu este același lucru cu bacșișul
În Marea Britanie, multe restaurante aplică un "service charge", o taxă de servire stabilită de local și afișată în meniu.
Aceasta reprezintă o taxă de servire adăugată direct pe nota de plată și nu trebuie confundată cu bacșișul lăsat voluntar de client.
În multe restaurante, procentul este afișat în meniu și poate varia între 10% și 15%.
În unele localuri taxa poate fi eliminată la cererea clientului, însă politica diferă de la un restaurant la altul.
Couvert – aperitivele care nu sunt întotdeauna gratuite
Potrivit Autorității pentru Siguranță Alimentară și Economică din Portugalia (ASAE), prețurile produselor servite drept „couvert” trebuie să fie afișate, iar acestea nu pot fi taxate dacă nu au fost solicitate de client sau dacă nu au fost consumate.
Înainte de comandă, ospătarii pot aduce pe masă pâine, unt, măsline, pateuri sau brânzeturi.
Aceste produse nu sunt oferite automat gratuit.
Ele sunt taxate doar dacă sunt consumate, iar prețul trebuie să fie afișat în meniu.
Dacă nu dorești să le plătești, le poți refuza politicos imediat ce sunt aduse la masă.
Când ai dreptul să contești nota de plată
Indiferent de țară, există câteva situații în care turiștii pot cere explicații sau pot contesta costurile.
De exemplu:
- dacă taxa nu era afișată înainte de comandă;
- dacă pe bon apar produse care nu au fost comandate;
- dacă prețurile diferă de cele din meniu;
- dacă sunt adăugate servicii care nu au fost comunicate clientului.
În aceste situații este recomandat să ceri explicații personalului restaurantului înainte de a plăti. Cele mai multe neînțelegeri pot fi rezolvate pe loc.
Cum eviți surprizele la restaurant în vacanță
Specialiștii în turism recomandă câteva verificări simple înainte de comandă:
- citește meniul până la final, inclusiv notele scrise cu litere mici;
- întreabă dacă există taxe de servire sau costuri suplimentare;
- verifică dacă peștele este vândut la kilogram sau la porție;
- întreabă dacă prepararea și garniturile sunt incluse în preț;
- verifică nota de plată înainte de a achita.
În cele mai multe cazuri, surprizele de pe nota de plată nu apar pentru că restaurantul încalcă legea, ci pentru că regulile locale sunt diferite de cele cu care sunt obișnuiți turiștii. O privire atentă asupra meniului și două-trei întrebări înainte de comandă pot face diferența dintre o experiență autentică și impresia că ai fost păcălit.
