Fotbalistul ultra: a adunat trei ani de interdictii pe stadioane, dar acum joaca pentru Politehnica
Un suporter pătimaş al lui Poli Timişoara a trecut din peluză în teren. Florin Luchin, vărul lui Srdjan de la Dinamo, nu lasă torţa din mână nici la antrenament; îşi dă sufletul pe teren, dar cel mai bine se simte în galerie.
A parcurs mii de kilometri pentru echipa sa, a aprins sute de torţe şi fumigene, a luat amenzi, a primit de două ori interdicţie, a luat şi bătaie de la jandarmi. Ca el sunt mulţi suporteri în România, însă el e singurul care a trecut de partea cealaltă a gardului şi acum joacă în tricoul echipei pe care o iubeşte.
El e “Di Canio de Banat”, cum îi spun unii. Sau, mai simplu, “Floca” – aşa cum îl ştie toată Peluza Sud. Florin Luchin are 25 de ani şi joacă în liga a cincea, la ASU Politehnica Timişoara. Nu e om de bază, dar de fiecare data când Toni Foale îl trimite în teren, pentru ultimele 10-15 minute ale unui meci, aleargă în tuşa dreaptă de parcă ar juca în finala Champions League.
În vară, când ultraşii timişoreni au decis să nu urmeze “proiectul Recaş” şi să adopte echipa Universităţii Politehnica din campionatul judeţean, Floca a făcut tot posibilul ca să fie inclus în lot. “S-a organizat un trial, dar nu am fost selecţionat. Totuşi, m-am dus la nea Toni Foale şi l-am rugat să îmi dea posibilitatea să vin la antrenamente şi poate îl voi convinge după aia. După o săptămână, m-a legitimat şi am apucat să şi intru pe final în câteva meciuri. Când am intrat prima oară pe teren, în deplasarea de la Leucuşeşti, nu mai puteam de emoţii. Îmi ziceau colegii: <Mai respiră, mă!>, mie îmi tremurau picioarele”, povesteşte cel mai inimos dintre jucătorii alb-violeţi.
Fugeam de acasă pentru Poli
A crescut la o aruncătură de băţ de stadionul lui Poli şi a prins microbul de mic: “Sunt jumătate sârb şi jumătate oltean. Tata a fost portar la juniori la Universitatea Craiova, îl cheamă Valentin Ilie. Tot Ilie a fost şi numele meu de familie până la 13 ani, când s-au despărţit părinţii mei. De atunci, mama mi-a schimbat numele, să port numele ei de fată. Când eram în clasa I, mergeam la meciuri cu băieţii mai mari din zona Soarelui, unde am copilărit. Apoi, când Poli a picat în “C”, eu aveam 12-13 ani şi eram unul dintre copiii care strigau <Hai, Poli>, când peluza era aproape goală. De la 15 ani am început să fug de acasă, să merg în deplasări”.
“Floca” a început fotbalul la “piticii” Politehnicii Timişoara. La nivel de seniori, a schimbat câteva echipe la nivel de liga a cincea sau a şasea, însă adevăratele “transferuri” din viaţa lui le-a făcut la nivel de peluză. “Din 2004 până în 2007 am fost în Batalion Giroc, apoi în MCMXXI până în 2010. Atunci, am trecut la Drojdierii şi de aici nu mai plec. Ţine mult de cât te maturizezi în timp, aşa poţi să ajungi să schimbi oamenii cu care îţi petreci timpul şi, prin urmare, să schimbi şi brigada”, explică “Di Canio de Banat”.
Nu-l iartă pe Torje
Floca” se mândreşte că o rudă de-a lui, Srdjan Luchin, joacă la naţională. De faptul că joacă la Dinamo nu e tocmai mândru. “Sunt văr de gradul trei cu Srdjan, dar nu prea ţinem legătura, nici acum, nici când juca la Poli. Într-un fel, îl înţeleg că a ales să plece la Dinamo, pentru că nu avea de ales. E fotbalist de naţională, la vârsta lui nu putea să rămână în Liga a II-a. Nu pot să spun că le port pică jucătorilor care au plecat în ultimii ani. Cu Torje, de exemplu, e altă poveste. El ne-a spus o chestie şi a doua zi a făcut altceva, semnând cu Dinamo”, a spus Florin Luchin.
Prima interdicţie – scandal la Cluj
A fost cu Poli pe toate stadioanele Ligii I şi recunoaşte că nu s-a dat la o parte atunci când a fost vorba de scandal. A fost interzis pe stadioane în două rânduri. Prima interdicţie a primit-o după un eveniment de la Cluj, unde alb-violeţii jucau în Cupa României, în sferturi, cu Gloria Bistriţa. “Mergeam spre gară şi un grup de fani ai CFR-ului au aruncat cu sticle după noi, dintr-un bar aflat la etaj. Le-am spus să iasă afară, s-au încins spiritele şi a venit poliţia. M-au prins pe mine şi mi-au dat interdicţie. Aşa aplică ei legea, după capul lor”, povesteşte “Floca”.
A doua interdicţie – a intrat pe teren
Poli se bătea la titlu acum două sezoane şi se împiedica de Astra Ploieşti, pe teren propriu (2-2). “Arbitrul a făcut meciul praf. Nu m-am putut abţine şi am intrat pe teren imediat după fluierul final. M-am dus la arbitru şi i-am zis câteva, de la obraz. Apoi am reuşit să fug, am sărit gardul înapoi, dar m-au prins în tribună” – asta e povestea celei de-a doua interdicţii primate de actualul jucător al lui ASU Politehnica.
A renunţat la muncă pentru Poli
“Floca” a muncit în străinătate, cumulat, timp de un an şi jumătate. “La 20 de ani am plecat la muncă, în Cipru. Eram cosmetician auto. Pregăteam maşinile pentru show room, în mare parte erau Nissan şi Jaguar. Am stat vreo 8 luni acolo. Apoi, în Portugalia am lucrat la montaje dezmontaje corturi şi standuri pentru festivaluri. Am lucrat şi la construcţia tribunei a II-a de la Olhanense. În vară, trebuia să plec din nou la muncă acolo, dar am ales să stau aici şi să îmi îndeplinesc visul de a juca la Poli”, povesteşte ultrasul – fotbalist.
O altă pasiune a lui Florin Luchin o reprezintă tatuajele. Are nu mai puţin de şapte tatuaje, iar trei dintre ele au legătură cu fotbalul. Pe umărul său drept scrie “Poli” şi “MCMXXI” (anul de înfiinţare a clubului), iar pe antebraţul drept şi-a tatuat stema veche a clubului, cea inscripţionată şi pe tricourile lui ASU Poli. În fine, pe spatele lui “Floca” scrie “ACAB” (all cops are bastards).
“Dacă voi da gol, iau cel puţin un galben”
Florin Luchin şi-a imaginat de multe ori cum ar fi să înscrie pentru echipa susţinută de Peluza Sud. “Singurul vis pe care vreau să mi-l mai împlinesc este să dau un gol pentru Poli. Nu ştiu ce aş face exact, chiar dacă mi-am închipuit acea clipă de nu ştiu câte ori. În primul rand, îmi voi da tricoul jos şi dedesubt o să am un mesaj pentru brigada mea. M-aş urca pe gard şi cred că m-aş îmbrăţişa cu toţi. Cred că aş lua cel puţin un galben pentru tragere de timp”, a spus “Floca”.
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
