Interviu cu scriitorul Burhan Sönmez, despre Turcia anului 2016: "Suntem tristi, pentru ca tara noastra frumoasa e distrusa"
Incepand cu 15 iulie 2016, ziua in care autoritatile de la Ankara au dejucat o tentativa de lovitura de stat, viata cotidiana a turcilor sta sub semnul tristetii si al maniei, povesteste, pentru News.ro, scriitorul Burhan Sönmez.
La cateva zile dupa puciul esuat, acesta a acordat un interviu agentiei de presa News.ro, in care descria incercarea presedintelui Erdogan de a instaura un ”one-man-state”; astazi, Sönmez vorbeste despre o Turcie prinsa intr-un regim autoritar, cu arestari politice si cu instalarea fricii in cotidian.
Turcia a mai trecut prin aceeasi drama si se va ridica si de asta-data, chiar daca va invata sa traiasca cu ruine de suferinta si moarte, spune scriitorul, decis sa ramana in tara lui.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Burhan Sönmez locuieste astazi in Turcia, dupa ce, vreme de un deceniu, a fost nevoit sa traiasca in exil. Este unul dintre cei mai importanti scriitori ai Turciei, unul dintre sustinatorii valorilor democratice si liberale.
In 1996, a fost grav ranit in timpul unui asalt al politiei turce si a plecat in Marea Britanie pentru o perioada mai lunga de timp. A revenit in Turcia, fiind unul dintre militantii pentru drepturile omului.
”Nu avem nicio alta optiune aici. Si nu e pentru prima data cand suntem intr-o astfel de situatie. Am trecut prin atrocitati similare in anii 1980 si 1990. Vom trece si peste asta. Dar ce este cu adevarat trist este ca intotdeauna raman in urma ramasite ale suferintei si mortii” – aceasta este imaginea Turciei, la cinci luni de la instaurarea starii de urgenta, asa cum o descrie Burhan Sönmez.
FOTO: Burhan Sönmez
In urma tentativei esuate de lovitura de stat, in Turcia a fost instaurata starea de urgenta, fapt care a permis arestarea unor jurnalisti, acuzati ca ar avea legaturi cu miscarea predicatorului Fethullah Gülen - considerat organizatorul acelui puci - sau cu Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
Printre acestia se afla scriitoarea Asli Erdogan, arestata in 16 august, pe motive de ”propaganda pentru o organizatie terorista”, ”apartenenta la o organizatie terorista” si fratii Mehmet si Ahmet Altan, cel din urma fiind una dintre figurile emblematice ale jurnalismului turc. Potrivit cotidianului Hürriyet, cei doi vor raspunde pentru atitudinea pe care au avut-o imediat dupa puci la postul de televiziune Can Erzincan TV, considerat gulenist si inchis, in timpul unei emisiuni moderate de Nazli Ilicak, incarcerata si ea la finalului lunii iulie.
”Multe dintre aceste arestari sunt arestari politice. Scriitorii Aslı Erdoğan si Necmiye Alpay sunt in inchisoare doar pentru suportul lor pentru cotidianul Ozgur Gundem. Scriitori si directori ai Cumhuriyet, cel mai mare si mai vechi ziar secular al Turciei, sunt acum in inchisoare, unde se afla si editorul lor, Turhan Gunay. Ei sunt arestati pentru ca au criticat regimul lui Erdogan. Membrii kurzi ai Parlamentului, de la partidul HDP, incluzand liderii acestuia, sunt in temnita, pentru ca ei sunt singura bariera din drumul lui Erdogan, acela de a instaura un regim prezidential, anul viitor”, spune Sönmez.
In zilele de dupa tentativa de puci, Burhan Sönmez spunea ca situatia din Turcia este cu atat mai grea, cu cat niciuna dintre cele doua forte care s-au ciocnit nu e ”personajul bun”.
Lucrurile nu s-au schimbat nici astazi: ”Ambele tabere au reprezentat raul si au luptat, de fapt, impreuna pentru a crea un stat al coruptiei, demoland temeliile democratice si seculare ale legii in Turcia. Acum, lupta una contra celeilalte pentru a profita de putere. Publicul, majoritatea, de fapt, nu poate protesta, pentru ca mijloacele de informare au fost inchise. 90% din presa este controlata de guvern in acest moment si tot nu li se pare suficient. Folosesc violenta extrema impotriva celor care folosesc dreptul democratic de a protesta”.
Regimul politic al Turciei este unul in care frica este folosita ca instrument de dominare:
”Un regim al fricii poate fi instaurat prin doua mijloace: unul este cel al violentei, iar celalalt, cel al fricii. Dictatorii folosesc intotdeauna impreuna violenta si minciuna”.
Dincolo de frica, insa, Burhan Sönmez vorbeste despre alte doua sentimente pe care turcii le incearca:
”Aici, sentimentele dominante sunt tristetea si furia. Suntem tristi, pentru ca vedem cum tara noastra frumoasa este distrusa. Suntem furiosi pentru ca vedem cum cei vinovati sunt inca la putere, promitand nimic bun pentru viitorul nostru”.
In privinta asteptarilor pe care le are de la liderii occidentali, scriitorul turc este pesimist:
”Ar trebui sa promoveze solutii pasnice pentru conflictele din Turcia, Siria si de oriunde altundeva. Ar trebui sa nu mai vanda arme tarilor sarace. Politicile orientate spre profit ale tarilor vestice au ruinat Orientul Mijlociu si aceste tari isi inchid acum portile in fata imigrantilor saraci. Nu cred in liderii europeni, dar cred in popoarele Europei care inca au si isi apara valorile democratice in fata oricarei forme de extremism si a oricarei forme de egoism”.
Romanul care i-a adus faima internationala, ”Istanbul, Istanbul” (in limba romana, Editura Polirom) este povestea a patru prizonieri tinuti in subsolurile unui centru de tortura. Atunci cind nu sunt maltratati, cei patru isi spun unii altora povesti despre Istanbul. Initial centrat pe destinul personajelor, romanul ajunge treptat sa reflecte viata celor de la suprafata, cu suferintele si sperantele lor.
”Cand am inceput sa scriu romanul, acum cativa ani, am crezut ca cititorii vor afla ceva despre trecutul Turciei. Dar iata cum, dintr-o data, trecutul se intoarce in forma lui cea mai rea. Se pare ca am scris ”Istanbul, Istanbul” pentru ziua de azi”, comenteaza, intr-o nota lucida, scriitorul.
Desi a cunoscut si dizgratia in Turcia, si apoi exilul, Burhan Sönmez s-a intors in tara pe care nu mai vrea sa o abandoneze: ”Turcia este o tara frumoasa. Ar trebui sa lucram sa ne facem gradina sa infloreasca. Exact asa cum scrie Voltaire in finalul lui ”Candide”. Sfarsitul acestui roman ar trebui sa devina inceputul viitorului nostru, sper”.
Burhan Sönmez a absolvit studii de drept la Istanbul, unde a si profesat o vreme ca avocat. A scris pentru mai multe reviste si ziare, pe teme culturale si politice. A fost membru al Human Rights Society (IHD) si fondator al Fundatiei pentru Cercetare Sociala (TAKSAV), potrivit prezentarii facute pe pagina Festivalului International de Literatura Bucuresti.
In 1996, este grav ranit in timpul unui asalt al politiei turce si se refugiaza in Marea Britanie pentru o perioada mai lunga de timp. In 2009 ii apare primul roman, ”Kuzey” (Nord), urmat, in 2011, de ”Masumlar” (Pacate si inocenti). Cel de-al treilea roman al sau, ”Istanbul Istanbul”, a fost distins cu Premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prestigioase distinctii literare din Turcia.
Burhan Sönmez preda teoria literaturii la Universitatea Tehnica Centrala si de Est (METU).
ULTIMELE STIRI
CELE MAI CITITE
