Cu Dacia 1310 pana la Oslo. Aventura unui roman care a traversat Europa intr-o masina veche de 27 de ani, salvata de la REMAT
www.stirileprotv.ro va prezinta povestea unica a unui roman care a avut curajul de a traversa Europa la bordul unei Dacii cu o vechime de 27 ani.
Pe Dragos Manea il stiu multi dintre pasionatii de masini istorice romanesti. Cristinica lui, o Dacia 1310 pe care familia a avut-o inca de la inceput, apare adesea la intalnirile daciotilor din toata tara. E masina sa de suflet si n-ar renunta la ea pentru nimic in lume. Au batut impreuna soselele peticite ale Romaniei, dar si autostrazile late si fara limita de viteza ale nemtilor. Cea mai lunga excursie pentru Dragos si Cristinica incepe in Bucuresti, trece prin Franta si ajunge pana in indepartata Norvegie, la Oslo.
Pentru Dragos, la fel ca pentru toti pasionatii de masini vechi romanesti, Cristinica e un mod de a-si aminti de copilarie, de excursiile cu bunicii la mare, la Eforie Nord, sau la munte, la Busteni sau la Cheia.
Dragos are 35 de ani, Dacia lui 27. “Am copilarit in masina asta, o stiu de cand era noua. E intrata de noua in familie, din 4 noiembrie 1987, cand avea miraculoasa cifra de 7 kilometri la bord, cat au plimbat-o baietii prin curtea uzinei sa-i faca rodajul”, spune Dragos.
Au mers impreuna aproape 45.000 km, au batut tara in lung si-n lat si au vazut Europa de la un capat la altul. Dacia lui 1310 model TX are dotari obisnuite pentru perioada in care a fost fabricata: motor de 1,3 litri, cutie in 4 trepte si 54 de cai. “In schimb are electroventilator pe radiator. Ceea ce este un mare plus. Si insonozarea e mult mai buna fata de altele”, spune Dragos. Cand a intrat pe mana lui, in 2006, Cristinica avea rugina pe toate partile, mergea doar cand voia ea si era o candidata sigura la REMAT. Dragos nu si-a putut imagina sa duca masina familiei la fiare vechi. “Si de-atunci a inceput distractia”.
Drumul Cristinicai de la “ruginitura”, la masina admirata
“Pe mana mea a intrat cand avea 43.413 km, in 2006. Daca voiam sa plec pe-undeva trebuia sa o pornesc cu trei zile inainte ca sa imi dau seama ce nu merge, ca sa pot sa schimb”, spune el. S-a apucat sa lucreze la Cristinica un an mai tarziu, in amintirea excursiilor pe care le facea in copilarie, cu bunicii, in luna august, cand “era o caldura de mureai si abia asteptai sa ajungi”.
“Am inceput sa o repar, am pregatit-o cat sa fac un drum Bucuresti – Sighetu Marmatiei si retur fara sa ma lase in drum. Dar tot m-a lasat, ca am pus benzina de pe coclauri si mi s-a infundat carburatorul”. Un an mai tarziu a dus masina la “niste baieti” sa-i indrepte aripile din fara, sa le alinieze si sa le revopseasca.
“In 2009 am zis, daca tot am masina si imi place sa ma plimb, hai sa vedem pana unde pot sa ajung cu ea la prima tura de incalzire. Si am zis ca Suedia, Norvegia sunt un pic prea scumpe pentru buzunarul meu, hai sa ne oprim la Copenhaga”.
Si-a pus niste piese in portbagaj, iar in august a plecat din Bucuresti spre nordul Europei. A trecut prin Pitesti, prin Satu Mare si intr-un final a ajuns la Viena, unde a facut o oprire de cateva zile. Apoi a luat-o direct pana la Copenhaga, in Danemarca. S-a oprit doar la destinatie. “Asta era punctul final al calatoriei. Acolo am stat o saptamana intreaga. E cu totul alta viata. Nu e alta tara, e alta planeta”.
Dragos spune ca proprietara pensiunii din Copenhaga a fost topita dupa masina lui. “Cand a aflat ce varsta are Cristinica, a zis ca fac misto de ea, ca nu-i venea sa creada ca poate arata asa de bine! Nu stia ea de Dacia, dar cand i-am zis de Renault 12 (n.r. licenta sub care s-a fabricat Dacia 1300) a inceput sa se dumireasca. S-a dus sa caute poze pe Internet”.
Dragos este fascinat de Copenhaga si de oamenii de acolo, si e locul in care s-ar intoarce oricand, cu mare drag. Intr-o saptamana, cat a stat in capitala Danemarcei, a incercat sa cuprinda cat mai multe obiective. Apoi, a luat-o pe Cristinica pe feribot pana la Rostock, in Germania, si apoi “frumos, pe autostrazi” pana la Praga, in Cehia. “Am stat acolo doua zile, apoi am mai facut o escala la Budapesta tot de doua zile. In prima etapa a periplului, 5.100 de kilometri, nu am avut nicio problema. Masina s-a comportat impecabil”.
Unul dintre cele mai amuzante momente s-a petrecut in Austria: “Erau doi TIR-isti cu numere de Ilfov care au inceput: ma, fa-ti cruce si scuipa-n san, uite-o Dacie aici aproape de Viena si n-ai mai vazut Dacii prin Austria de ani de zile”
Turul Europei: Bucuresti – Paris – Oslo
Cristinica nu l-a dezamagit pe Dragos in excursia pana la Copenhaga, dar el stia ca mai sunt lucruri de schimbat. “In 2011 am refacut motorul, ca a inceput sa pape ulei si nu mai avea compresie. Am pus in el numai piese de calitate. Daca desface cineva motorul, sunt piese de Renault 12, nu de Dacie”, spune el.
Masina consuma 6,8 litri de benzina la un drum cu 100-110km/h. “Daca mergeam cu 80, era la 5,8 – 6 litri. E drept ca si eu am mai pacalit-o, i-am pus aprindere electronica, bujiile sunt japoneze, iar rotile sunt umflate la 2,5 bari”.
In 2012, dupa ce a terminat rodajul, Dragos a vrut sa o supuna pe Cristinica la un test inca si mai dur: o excursie pana in nordul Europei, de data aceasta cu o oprire in Franta, locul de origine al lui Renault 12, masina care a stat la baza Daciei 1310. “Tocmai ma imprietenisem cu baietii din Franta, de la fan clubul Renault 12. Ei au organizat intalnirea anuala pe circuitul din La Chatre si am zis sa le fac si eu o vizita. Au zis: vino. Probabil n-au avut incredere ca o Dacie o sa reziste atatia kilometri. Cu o saptamana inainte m-au intrebat: tu chiar vii? Eu chiar vin!”.
Si-a aranjat cazarea, si-a facut traseul, si a pornit la drum. Prima oprire in Franta a fost tocmai la Denis, presedintele clubului Renault 12 din aceasta tara. Cei doi au mers apoi impreuna pana la La Chatre, locul in care s-au adunat “toti nebunii posesori de Renault 12, o atmosfera de vis, superba”, spune Dragos. In jur de 40 de masini au venit: Renault 12, Renault 12 TS, Renault 12 Gordini generatia intai si a doua, Renault 5.
A fost tare impresionat ca francezii s-au strans ciorchine langa masina lui.“S-au uitat la ea, au facut comparatii intre modelele de Renault 12 din Franta, din Spania, si cu ce s-a pus pe Dacie. Se uitau cand la una, cand la alta, si faceau comparatie. Ca lumina e pe centru la ei, ca e pe laterala la Dacie, ca e prins in alt fel cablul de acceleratie, carburatorul e licenta Weber, nu e Solex-ul de pe R12. Au fost impresionati de cum arata motorul”.
S-a dat si el pe circuit, intr-un Renault 12 Gordini, un fel de Dacia 1300 de curse, cu motor de peste 100 de cai. “Senzatia e dementiala. Forta bruta te lipeste de scaun”.
Dragos a facut pana in Franta 2.700 km. De-acolo a luat-o spre tarile nordice. A trecut prin Paris, desi a vrut sa evite aglomeratia. GPS-ul l-a purtat fix prin centrul capitalei franceze, la o ora de varf si la 35 de grade Celsius. Apoi a strabatut centrul Europei, a ajuns la Copenhaga, de-acolo a mers pe podul de 8 km peste mare pana la Malmo, in Suedia, apoi s-a dus spre Oslo. Inca 2.000 km.
“In Oslo am avut cazare la un norvegian care era si cetatean american. El stia de Renault 12, zicea ca a vazut cateva si in Statele Unite, ca sunt si pe-acolo cateva in stare buna. Acum nu stiu daca e amicul nostru Edi Palaghita de la New York. Prin toate oraselele prin care am trecut este un cult pentru masinile americane vechi”. In Oslo a stat patru zile, pe urma s-a urcat la volanul Cristinicai si s-a dus la Stockholm. Inca 600 km. “Drumurile sunt foarte bune la ei”. De-acolo a luat-o inapoi spre casa, prin Polonia, prin Slovacia, Ungaria si Romania.
O bucata de istorie a Romaniei risca sa se piarda
Cristinica arata pe bord acum 84.000 km, jumatate facuti impreuna cu Dragos, care a transformat-o din rabla, in automobil admirat la evenimentele Retromobil Club Romania.
Cristinica lui, aflata la venerabila varsta de 27 de ani, nu poate fi facuta masina istorica, pentru ca nu permite legea. Va putea avea acest statut abia in 2022, data pana la care multe dintre colegele ei de generatie ar putea ajunge la REMAT. In Retromobil exista acum doar 4 masini Dacia 1310 istorice, din prima generatie.
Retromobil incearca acum sa schimbe legea, pentru ca masinile sa poata deveni istorice la varsta de 30 de ani, si nu la 30 de ani de cand ultimul automobil din respectivul model a iesit de pe poarta fabricii.
“Daca legea nu va fi modificata rapid in «30 de ani vechime» , in lipsa oricaror date certe in ceea ce priveste perioada de fabricatie, Oltcit Club, Dacia Sport, Roman, DAC, Dacia 500, Dacia 1310 Seria II si modelele optzeciste din seriile ARO 10 si 24 nu au nicio sansa sa supravietuiasca”, spune Bogdan Coconoiu, presedintele Retromobil Club Romania.
In total, Retromobil Club Romania are atestate 284 de vehicule romanesti, dintre care 271 de autoturisme, 3 motorete, 8 camioane si doua autoutilitare. Sectia Dacia Clasic cuprinde in prezent 45 de masini Dacia 1100, 90 de exemplare Dacia 1300, dar si 4 Dacia 1310 din prima serie. La acestea se adauga si cateva automobile rare, precum Dacia 2000, 1301 si 1300 LS, cate una din fiecare.
Daca faceti o plimbare prin orice cartier din Romania, veti gasi multe masini romanesti cu rugina pe la aripi si cu rotile dezumflate. Cristinica a avut insa noroc. “Va ramane in familie cel putin cat timp voi mai trai eu si cat voi putea sa o ingrijesc”, spune Dragos.
