O stea recent descoperită, de 30 de ori mai mare decât Soarele, are o compoziţie chimică neaşteptată
Astronomii au descoperit o stea de 30 de ori mai mare decât Soarele, care ar putea conduce la o regândire a teoriilor privind evoluţia stelelor, relatează Space.com, potrivit Agerpres.
Steaua, denumită J0524-0336, situată la o distanţă de aproximativ 30.000 de ani-lumină de Pământ, are o concentraţie neaşteptat de mare a elementului litiu în comparaţie cu Soarele, la vârsta sa actuală, sau cu alte stele cu vârste la fel de înaintate.
Acest aspect este de interes pentru înţelegerea modului în care stelele generează elemente mai grele prin fuziune nucleară, în condiţiile în care litiul este un element uşor; modelele actuale sugerează că elementele uşoare se pierd prin acest proces în favoarea elementelor mai grele, precum carbonul şi oxigenul. J0524-0336 este bogată în litiu şi săracă în elemente grele.
Astronomii au descoperit J0524-0336 în timp ce căutau stele mai vechi în Calea Lactee. Această stea se află în ultimele etape ale vieţii sale, ceea ce înseamnă că este clasificată drept o "stea evoluată", şi creşte în dimensiune, ceea ce o face şi mai strălucitoare.
În urma descoperirii acestei stele, cercetătorii au început să studieze compoziţia ei chimică folosind o metodă numită spectroscopie. Deoarece diferite elemente emit şi absorb lumină la lungimi de undă ce le sunt caracteristice, examinarea emisiei de lumină a unei stele poate dezvălui compoziţia ei şi raportul dintre elementele pe care le conţine.
"Am descoperit că J0524-0336 conţine de 100.000 de ori mai mult litiu decât Soarele la vârsta sa actuală", a declarat Rana Ezzeddine, conducătoarea echipei şi cercetătoare la Universitatea din Florida, Statele Unite.
"Această cantitate sfidează modelele predominante privind modul în care evoluează stelele şi poate sugera un mecanism necunoscut până acum pentru producerea sau păstrarea litiului în stele", a adăugat ea.
În ceea ce priveşte compoziţia chimică aparte a acestei stele, cercetătorii au câteva ipoteze. O posibilitate ar fi ca steaua să se afle într-un stadiu de evoluţie stelară care nu a mai fost observat până acum.
Alternativ, atunci când steaua a crescut în dimensiuni, este posibil să fi "învăluit" o planetă orbitală sau chiar o stea din apropiere. În cazul în care acel corp ceresc era bogat în litiu, este posibil să îi fi infuzat J0524-0336 acest element.
Dacă o astfel de absorbţie s-a produs relativ recent, este posibil ca J0524-0336 să nu fi avut timpul necesar pentru a fuziona acel litiu în elemente mai grele.
Ezzeddine a sugerat că, având în vedere conţinutul atât de ridicat de litiu din J0524-0336, este posibil ca ambele mecanisme să fi avut loc.
Echipa va trebui să continue să observe steaua pentru a determina care mecanism se află în spatele acestui rezultat neobişnuit, sau dacă este vorba într-adevăr de ambele - ori dacă "vinovatul" este cu totul altul.
Rana Ezzeddine şi colegii săi vor continua să studieze J0524-0336, sperând să desfăşoare un program de monitorizare continuă pentru a vedea dacă şi cum se schimbă compoziţia acestei stele.
"Dacă vom găsi o acumulare de praf în discul circumstelar sau în inelul de resturi şi materiale care sunt ejectate de stea, acest lucru ar indica în mod clar un eveniment de pierdere de masă, cum ar fi o interacţiune stelară", a concluzionat Ezzeddine.
"Dacă nu observăm un astfel de disc, am putea concluziona că îmbogăţirea cu litiu se petrece datorită unui proces, încă nedescoperit, care are loc în schimb în interiorul stelei", a adăugat cercetătoarea.
