Cercetarea, coordonată de Institutul Karolinska din Suedia, a analizat ratele de diagnostic ale autismului în rândul persoanelor născute în Suedia între 1985 și 2020. Dintre cele 2,7 milioane de persoane urmărite, 2,8% au fost diagnosticate cu autism între vârstele de doi și 37 de ani.
Cercetătorii au constatat că, până la vârsta de 20 de ani, ratele de diagnostic pentru bărbați și femei erau aproape egale, contestând presupunerea anterioară potrivit căreia autismul este mult mai frecvent în rândul bărbaților.
„Rezultatele noastre sugerează că diferența de gen în prevalența autismului este mult mai mică decât se credea anterior, din cauza faptului că femeile și fetele sunt subdiagnosticate sau diagnosticate târziu”, a declarat autoarea principală a studiului, dr. Caroline Fyfe.
Băieții, diagnsoticați cu trei ani mai devreme decât fetele
Cercetarea a arătat că, în copilărie, băieții sunt diagnosticați, în medie, cu aproape trei ani mai devreme decât fetele – vârsta mediană a diagnosticului a fost de 15,9 ani pentru fete, comparativ cu 13,1 ani pentru băieți. Per ansamblu, băieții au fost de trei până la patru ori mai predispuși decât fetele să fie diagnosticați cu autism înainte de vârsta de 10 ani, deși s-a constatat că fetele „recuperează” până la vârsta de 20 de ani, ca urmare a unei creșteri rapide a diagnosticelor de autism în adolescență, scrie The Guardian.
„Aceste observații subliniază necesitatea de a investiga de ce persoanele de sex feminin primesc diagnosticul mai târziu decât cele de sex masculin”, concluzionează autorii.
Studiul, publicat în BMJ, a mai constatat că, deși diferențele de gen în ratele de diagnostic au rămas relativ constante în ultimele trei decenii pentru copiii sub 10 ani, acestea au scăzut rapid în toate celelalte grupe de vârstă.
„Rezultatele indică faptul că raportul bărbați–femei pentru tulburarea din spectrul autist a scăzut în timp și odată cu creșterea vârstei la diagnostic”, observă autorii. „Acest raport bărbați–femei ar putea fi, prin urmare, substanțial mai mic decât se credea anterior, până în punctul în care, în Suedia, nu mai este distingibil la vârsta adultă.”
Femeile, diagnosticate greșit
Anne Cary, pacientă și activistă pentru drepturile pacienților, scriind într-un editorial asociat, a declarat că cercetarea susține argumentele potrivit cărora „prejudecățile sistemice în diagnostic, și nu o diferență reală de incidență” se află în spatele discrepanței ratelor de diagnostic.
Deși debutul simptomelor poate fi întârziat, iar mascarea este fără îndoială un factor, metodele și instrumentele utilizate pentru diagnosticarea autismului ar putea fi părtinitoare și necesită rafinare, a spus ea. „Aceste prejudecăți au făcut ca o fată care, în cele din urmă, ar primi un diagnostic de autism să aibă mai puțin de o treime șanse de a fi diagnosticată înainte de vârsta de 10 ani”, a adăugat Cary. „În timp ce fetele și femeile autiste așteaptă un diagnostic corect, ele sunt susceptibile să fie (greșit) diagnosticate cu afecțiuni psihiatrice, în special tulburări de dispoziție și de personalitate, și sunt nevoite să lupte singure pentru a fi văzute și tratate corespunzător: ca pacienți autiști, la fel de autiști ca omologii lor de sex masculin.”
Reacționând la concluziile studiului, organizațiile caritabile din domeniul autismului au declarat că este nevoie de mult mai mult pentru a combate stereotipurile de gen.
Dr. Judith Brown, șefa departamentului de dovezi și cercetare din cadrul National Autistic Society, a declarat: „Genul nu ar trebui să fie niciodată un obstacol în calea obținerii unui diagnostic de autism și a accesului la sprijinul adecvat. Istoric vorbind, s-a presupus în mod greșit că persoanele autiste sunt în principal bărbați și băieți, însă acum știm că femeile și fetele sunt mai predispuse să ‘mascheze’ ceea ce sunt considerate în mod tradițional semne ale autismului, ceea ce face mai dificilă identificarea provocărilor cu care se confruntă. Femeile autiste diagnosticate greșit pot dezvolta probleme de sănătate mintală asociate, precum anxietatea și depresia, ca urmare a lipsei de sprijin și a epuizării cauzate de mascarea simptomelor. De aceea este esențial ca experiențele femeilor și fetelor autiste să nu mai fie trecute cu vederea, iar stereotipurile depășite și presupunerile greșite să fie, în sfârșit, abandonate.”
