Pe orbita joasă a Pământului se află în prezent peste 13.000 de sateliți care orbitează planeta. Aceștia reprezintă infrastructura de bază pentru prognozele meteo zilnice, comunicațiile telefonice și de date, serviciile de internet prin satelit și multe altele, potrivit ScienceAlert.
Însă toți acești sateliți sunt extrem de vulnerabili.
Un nou studiu avertizează că o singură explozie nucleară produsă la o altitudine suficient de mare ar putea scoate din funcțiune aproape toți sateliții de pe orbita joasă a Pământului, distrugând capacitatea de operare a aproape întregii rețele în decurs de o lună.
Exploziile nucleare în spațiu au mai avut loc în timpul Războiului Rece
Au mai avut loc explozii nucealre în spațiu. În timpul Războiului Rece, Statele Unite și Uniunea Sovietică au efectuat 18 explozii nucleare la mare altitudine, de la straturile superioare ale atmosferei terestre până în spațiu.
Cea mai puternică dintre acestea, denumită Starfish Prime, a avut loc în 1962, când un focos nuclear de 1,4 megatone a fost detonat la o altitudine de 400 de kilometri deasupra Oceanului Pacific.
Efectele exploziei au dus la scoaterea din funcțiune a mai multor sateliți la acea vreme. Un an mai târziu, SUA și Uniunea Sovietică au convenit să suspende toate testele nucleare deasupra solului, în cadrul „Tratatului de Interzicere Parțială a Testelor Nucleare”.
Partea alarmantă este că, potrivit calculelor cercetătorilor de la Universitatea Wisconsin-Madison (UW) și Universitatea Princeton, chiar și un focos nuclear mai puțin puternic decât cel folosit în testul Starfish Prime ar putea provoca distrugeri inimaginabile dacă ar fi detonat astăzi pe orbita joasă a Pământului.
În studiul lor, care nu a fost încă evaluat de experți independenți (peer-review), cercetătorii au simulat o explozie nucleară de un megaton la 500 de kilometri deasupra Atlanticului de Sud, în apropierea unei vaste regiuni anormale în care câmpul magnetic al Pământului este neobișnuit de slab.
Condițiile din această zonă, cunoscută sub numele de Anomalia Atlanticului de Sud, ar amplifica efectele exploziei inițiale, prin captarea particulelor radioactive în anumite regiuni ale spațiului, prin care sateliții ar continua să treacă în timp ce orbitează Pământul.
Același fenomen s-a produs și după testul Starfish Prime.
„Electronii rezultați în urma dezintegrării produselor radioactive de fisiune au fost capturați de câmpul magnetic al Pământului, formând o centură artificială de radiații care a deteriorat sateliții”, au explicat cercetătorii în lucrare. Echipa este condusă de Zach Petersen, student la specializarea astronomie și fizică de la Universitatea Wisconsin-Madison.
„Spre deosebire de impulsul inițial de radiații, o centură de particule captive expune în mod repetat navele spațiale la radiații, pe măsură ce acestea trec prin regiunea respectivă. Un eveniment similar produs astăzi ar avea loc într-un mediu orbital mult mai aglomerat”, conform cercetării.
Consecințele ar fi considerabile, 99,4% dintre sateliți ar putea deveni nefuncționali în doar 15 zile
În simularea cercetătorilor, care a inclus cei 13.300 de sateliți activi pe orbita joasă a Pământului în ianuarie anul acesta, o explozie nucleară în zona Anomaliei Atlanticului de Sud ar scoate din funcțiune 25% din întreaga flotă de sateliți după numai o zi.
La sfârșitul celei de-a treia zile, procentul ar ajunge la 78%. După o săptămână, 98% dintre sateliți ar fi nefuncționali, iar după 15 zile, proporția ar crește la 99,4%.
Chiar și într-un scenariu în care navele spațiale ar beneficia de protecție suplimentară împotriva radiațiilor, 99,3% dintre toți sateliții ar fi scoși din funcțiune în decurs de 30 de zile.
Într-un alt scenariu ipotetic, în care ar fi folosit un focos mult mai slab, de 100 de kilotone, neutralizarea a 99% dintre sateliți ar dura aproximativ un an.
Radiațiile nu ar reprezenta singurul pericol. Imediat după detonare, odată cu pierderea controlului asupra capacității de manevră a primilor sateliți afectați, ar crește și riscul coliziunilor în spațiu.
Cercetătorii estimează că ar putea avea loc aproximativ 20 de ciocniri în primii doi ani. După 10 ani, aceste coliziuni ar genera aproximativ 3.900 de noi fragmente de deșeuri spațiale care ar orbita în jurul Pământului.
„Ne așteptăm ca ciocnirile continue dintre obiectele care rămân mult timp pe orbită să genereze în continuare deșeuri, chiar și după deceniul simulat, existând posibilitatea unei acumulări lente și, în cele din urmă, a unei creșteri necontrolate pe parcursul mai multor secole”, a scris echipa de cercetători.
Aceștia au atras atenția și asupra riscurilor pe care le-ar presupune lansarea unor noi sateliți după o asemenea catastrofă.
„Restabilirea serviciilor orbitale ar necesita mai mult decât înlocuirea sateliților pierduți: noile dispozitive ar trebui să supraviețuiască radiațiilor și deșeurilor spațiale rămase. Perspectiva pierderii rapide a infrastructurii, urmată de ani de perturbări, subliniază necesitatea prevenirii desfășurării și utilizării armelor nucleare în spațiu”, au arătat ei.
„Pe scurt: ar fi rău. Foarte rău. Extrem de rău. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a împiedica un asemenea scenariu să devină realitate”, în termeni mai simpli, după cum a rezumat cercetarea James McKeon, specialist în politici nucleare, într-o postare online.
