Traditii de Paste. Localitatea de langa Timisoara unde in Saptamana Patimilor are loc festivalul de batut toaca
Sunete stranii venite ca o rugaciune din primele secole crestine au invaluit localitatea Giroc, de langa Timisoara. Acolo, in Saptamana Patimilor, are loc un festival mai putin obisnuit la noi, cel de batut toaca.
Zeci de mireni, dar si o maicuta si-au aratat maiestria in a face lemnul sfant sa cante, la cel mai vechi instrument folosit in Biserica Ortodoxa.
La Manastirea de maici din localitatea Sag, toaca este batuta de fiecare data inaintea unei slujbe, iar maica Tecla este una dintre cele mai pricepute: "Eu am invatat toaca de la o maica care a tocat foarte frumos si incet, incet am stat pe langa dumneaei si am invatat. Cand bat toaca simt o chemare inaintea lui Dumnezeu si ne straduim sa exprimam prin sunetul tocii chemarea divina si pentru cei care vin la slujba".
Lemnul nu este unul oarecare, ci de fag sau de paltin si simbolizeaza crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul. In liturghia ortodoxa toaca are si un rol teologic: trecerea de la timpul profan la cel bisericesc, dar si delimitarea de lumesc si intrarea in spatiul sarcu al manastirii.
Toaca si clopotul sunt singurele instrumente acceptate de Biserica Ortodoxa. Ambele au aparut prin secolele I-II dupa Hristos. Toaca se bate de doua ori in fiecare dimineata si seara, dar mai ales, in tipicul marilor manastiri, la slujbele lungi de noapte. La Muntele Athos cantecul se inalta uneori din toate cele 20 de manastiri si zeci de schituri care strajuiesc Marea Egee.
La festivalul de toaca de la Giroc vin mereu 33 de participanti. Numarul nu este aleatoriu, ci semnifica anii pe care Iisus i-a trait pe pamant. Cel care a dat acum "tonul" a fost chiar Mitropolitul Banatului, Inaltpreasfintitul parinte Ioan Selejan.
Altii gasesc in placerea de a bate toaca o emotie speciala.
"Este o traditie foarte veche in biserica noastra, pentru ca inainte de clopot a fost toaca. Ea a fost la indemana pustinicilor", a spus PS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului.
Insa si dupa aparitia clopotelor, multe comunitati crestine au continuat sa foloseasca lemnul care canta muzica ingerilor.
