Românii pleacă din nou la muncă în străinătate și-şi lasă în urmă copiii. ”Uneori vreau să vorbesc cu mama, dar nu pot”
După un an greu, de restricții și lipsuri, mulți dintre românii întorși din străinătate sunt nevoiți să își părăsească din nou familiile. În urma lor, rămân dezorientați copiii lăsați în grija bunicilor, unchilor și mătușilor.
Revine așadar, fenomenul social cunoscut, dar ignorat de-a lungul anilor, de autorități. Conform datelor oficiale, aproximativ 75.000 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinți, plecați la muncă în străinătate, însă în realitate numărul lor este mult mai mare, potrivit organizațiilor de profil.
”- Ce-ai făcut la școală?
- Păi, ce să fac. Am mai luat niște note, ne-a ascultat!
- Bune sau rele?
- Bune!
- E bine? E bine?
- Daaaaa. Am luat 10 la geometrie. La geografie”.
La cei 13 ani ai săi, Miruna îi povestește toate cele petrecute peste zi tatălui. Mama a plecat la muncă în Anglia de mai bine de trei ani și reușește să o prindă la telefon numai seara. Anul trecut a văzut-o o singură dată, două săptămâni.
”Îi spun că îmi este dor de ea, că vreau să vină acasă, că eu o aștept”
Miruna: ”Îi dau mesaj, îi spun că îmi este dor de ea, că vreau să vină acasă, că eu o aștept. Cel mai greu este că uneori vreau să vorbesc cu o persoană, cu o fată sau cu cineva și aș vrea să vorbesc cu ea, anumite lucruri, dar nu prea pot pentru că este plecată”.
Ionel Baron, tatăl Mirunei: ”Destul de greu, dar nu avem ce face. La început a fost până m-am obișnuit cu plecatul și cu toate acestea. Sunt niște copii foarte buni și ascultători”.
În lipsa mamei, Miruna își ajuta tatăl la treburile gospodărești: spală, face curat și îi place să facă prăjituri.
Deși îi este greu, copila este premiantă, îi place să deseneze și este pasionată de engleză și lectură.
”Un Mickey Mouse. Aici mi-au venit niște idei să fac niște flori, niște chestii care să aibă umbre”.
Pentru copiii ca ea criza sanitară n-a făcut decât să adâncească ruptura de familie.
Gabriela Alexandrescu, președinte Salvați Copiii: ”4% dintre copii au părinții plecați de mai puțin de un an, 32% de o periodă între un an și 3 ani, 37% de o perioadă între 4 și 6 ani, 18% între 7 și 9 ani, iar 9% peste 10 ani. 64% au părinții plecați mai mult de patru ani”.
Sorina Fekete, psiholog: ”O parte au reușit să se întoarcă în țară, dar în momentul în care s-au întors și finanțele au scăzut și atunci s-au trezit în dificultatea de a nu avea cu ce să se întrețină, efectiv. Noi am reușit să susținem aceste familii fie prin tichete sociale, fie prin bănuți, tot ce am putut noi să îi sprijinim în această situație”.
Cele mai mari comunități sunt în județele cele mai sărace, cum ar fi cele din nordul și estul țării. În Vaslui, de exemplu, peste 3.200 de copii erau înregistrați în evidențele serviciilor de asistență socială.
Statul nu are un program de sprijin pentru copiii cu părinții plecați la muncă în străinătate
Deși situația nu este nouă, autoritățile nu au venit cu un plan serios ca să îi ajute pe ei și familiile care îi au în grijă: de la consiliere psihologică și educațională până la servicii medicale și sociale.
Raluca Turcan, ministrul Muncii: ”1 din 3 copii crește fără sprijinul părinților. Avem obligația și o spun în calitate de ministru al Muncii, să găsim soluții și pe termen scurt și pe termen mediu și lung, pentru că acești copii nu au nevoie de sprijin psiholog, dar trebuie îndrumați să găsească o cale în viață”.
Daniela Boșca, psiholog, director Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii: ”Nu avem un program național, o metodologie națională, să știm cum lucrăm cu acești copii, nu avem psihologi pregătiți pentru această speță și nu avem profesioniști implicați și vedem cât de mulți copii cu părinți plecați la muncă în străinătate se sinucid și ajung să fie deprimați sau să aibă tulburări de comportament”.
Până acum doar câteva organizații au pus la dispoziția minorilor diverse programe de after school și linii telefonice la care își pot spune păsul. Este nevoie însă de mult mai mult.
Etichete: copii, munca, parinti, strainatate,
