Povestea Adelinei, vicecampioana la lupte. Cea mai dura proba castigata: sa-si pastreze copilul
Avea 16 ani si era eleva in clasa a X-a cand a aflat ca va deveni mama. Parintii au alungat-o de acasa si parea ca si de cariera ei promitatoare de sportiva se va alege praful.
Adelina Duduiala, vicecampioana nationala a Romaniei la lupte libere, nu a acceptat insa infrangerea si lupta de atunci in fiecare clipa. Pentru ea, dar mai ales pentru minunea de fetita pe care a adus-o pe lume, Adelina construieste un nou viitor - in sala de antrenament, dar si la Facultatea de Sport unde a intrat cu nota mare.
La 6 dimineata, copilul de 2 ani mananca, iar mama de 19 ani isi face ghiozdanul de facultate. La 7, Nicoleta e deja la cresa. Iar la 8 Adelina ajunge la antrenament. La pranz, luptatoarea devine studenta, iar seara isi reia rolul de mama.
Nicoleta ar fi putut fi unul dintre cei 40.000 de copii abandonati, care plang in leaganele Romaniei. Lasati in maternitate, pe strada si ingrijiti apoi fara caldura de angajati ai statului.
Iar Adelina putea sa ajunga unul dintre cei 100.000 de tineri cu liceul neterminat, care traiesc 6 luni dintr-un ajutor de somaj si se trezesc fara planuri si fara viitor. Cu trei ani in urma, Adelina Duduiala pleca din satul ei de langa Carbunesti ca sa faca liceul la Targu Jiu. Invata bine, a intrat in clubul de lupte si, in cateva luni, a ajuns vicecampioana nationala.
Lumea ei s-a schimbat odata cu prima iubire. A ramas gravida la 16 ani, cu un tanar major pe care il cunoscuse in discoteca.
Adelina Duduiala: "Dupa campionatul national de cadeti am aflat ca sunt insarcinata. Am facut slabire de la 83 de kg la 68 intr-o saptamana.
Rep: "15 kilograme ai slabit intr-o saptamana?"
Adelina: "Da, si insarcinata. Ma ingrasasem foarte mult si trebuia sa imi fac categoria. Am luptat, am luat medalia de argint, am iesit vicecampioana nationala."
Tatal fetitei care crestea in pantec a disparut subit din scenariu.
Adelina: "I-am spus ca sunt insarcinata si din momentul acela pot sa spun ca n-am mai vorbit."
Iar adolescenta care nu vorbise niciodata cu ai sai despre contraceptive a aflat, la doctor, ca nu mai e cale de intoarcere. "M-au pus la ecograf, mi-au spus ca deja i se vad manutele, piciorusele, uite ce frumos se joaca..."
S-a intors atunci la parinti. Ca orice copil care stia ca gresise, cauta iertare, mangaiere, protectie. Dar in satul Aninoasa de Gorj un copil din flori e o rusine imensa. Asa ca pana in luna a 8-a, sportiva a ascuns sarcina, de frica unui tata care nu lasa loc de iertare.
"Mi-a zis daca faci ceva, te omor! Cand am aflat ca sunt insarcinata am preferat sa nu le spun. Pentru ca stiam ce va urma. Si munceam... in 8 luni am mers la munca la padure cu tatal meu si am ridicat lemne, nu asa..."
Au fost 5 luni de singuratate, desi adolescenta gravida traia in casa parintilor. Cu trei saptamani inainte sa nasca, le-a spus alor ei ca va deveni mama. A auzit cuvinte grele de la bunica, mama si tata, care i-au zis sa-si ia diplome, medalii si haine si sa plece. A mers la spital singura si n-a dat nimanui vestea ca bebelusul s-a nascut sanatos si puternic. N-a asteptat-o nimeni la externarea din maternitate. Apoi s-a refugiat cu fetita intr-un centru maternal.
In camera din adapost a invatat pe rupte, in timp ce alapta si mergea si la clubul sportiv Pandurii din Targu Jiu. Cand Nicoleta avea un an, a luat bacul cu nota 8 si a dat examen la Facultatea de Sport. A intrat, si inca pe un loc fara taxa, in timp ce o suta de mii de liceeni de aceeasi varsta cu ea au ratat examenul de maturitate si au ramas pe spinarea parintilor. Din ambitie, cu banii primiti pe un premiu la lupte, Adelina si-a luat si carnet de sofer. Chiar daca n-are inca ce sa conduca.
Gheorghe Milosteanu, directorul Centrului Maternal: "A invatat, da. Se scula de la 5 dimineata si o gaseam ba in sala de mese, ba langa copil... o gaseam invatand. De ea sunt mandru. Stiu prin cate greutati a trecut, am incercat si noi in fel si chip sa o apropiem de tatal ei. Nu sunt genul care sa accepte o nedreptate. A facut tot ceea ce este posibil ca acel copil sa creasca ca si intr-o familie. N-o laud degeaba, o laud ca merita. O laud ca este hotarata sa depaseasca toate greutatile vietii si sa faca ceva cu viata ei."
Adelina: "Nu stiu ce voi fi peste 10 ani, dar imi doresc sa fiu ori profesoara de educatie fizica si sport, ori antrenoare. Sa merg la competitii internationale, sa fiu un exemplu pentru fetita mea. "
Reporter: "Exista pericolul ca Nicoleta sa ajunga intr-o zi intr-un astfel de centru?"
Adelina: "NU. Nu o sa o las niciodata. Indiferent ca nu am ce manca, niciodata nu o sa o las pe fetita mea sa ajunga intr-un centru maternal sau pe strazi."
Amintirile sunt inca proaspete... Se intalneste mereu cu femei batute de soti sau alungate de concubini, cu care a stat in centru.
Adelina nu are timp. E intr-un iures continuu pe care colegii de an, colegii de club nu-l inteleg. Astazi, fetita trebuie dusa la doctor. Apoi mama alearga la un seminar.
Notele ei din anul I sunt mult peste media grupei. Se simte puternica, dar sunt si exceptii.
Adelina: "Ma simteam singura in momentul in care erau sarbatorile. N-aveam nimic, in afara de ce ne dadeau la centrul maternal. Si ma durea, stiam ca ei petrec cu muzica, cu alea, si noi... Si cand am fost insarcinata si dupa ce am nascut am obtinut medalii de argint. M-am gandit ca o sa se schimbe si o sa fie mai altfel, dar tot la fel a ramas."
Reporter: "Crezi ca sunt mandri de tine?
Adelina: "Deci eu cred ca sunt mandri de mine doar in momentul in care mai obtin cate o medalie. Cred ca doar atunci sunt mandri de mine, in rest nu stiu..."
In apartamentul in care sportiva sta acum cu chirie, se aduna noi diplome si medalii, indiferent ce zic familia sau gura lumii.
Azi, campioana nu mai e singura. Golul lasat de indepartarea parintilor a fost umplut de surasul copilei, de primul ei dintisor, de primul pas, apoi de primul cuvant. Plateste intretinerea din indemnizatia ei de sportiv, de 400 de lei pe luna, pusa deoparte cat timp a stat in adapostul social. La club, primeste reprosuri ca ajunge rar la antrenamente.
Si totusi, cu 3 medalii de argint si de bronz la nationale, sunt toate sansele ca Adelina sa prinda un loc si in 2014 in lotul Romaniei, apoi sa mearga la Olimpiada de vara. Copilul ei n-a fost si nu e o scuza.
Tanara a inteles ca si pe saltea, si in viata succesul sau, un esec dureros depinde doar de ea. E pana la urma un tanar de 19 ani, manat de revolta impotriva parintilor care i-au pus o eticheta pe care n-o merita. Dar e si o mama care, pentru copilul ei - candva nedorit, acum adorat - nu abandoneaza.
Reporter: "Te-ai gandit vreodata sa faci si asta?
Adelina: "Da, sincer sa va spun m-am gandit. Cand ai atatea pe cap, poate aveam momente si poate si acum le am dar tot n-o fac! Cand sunt cu ea ma gandesc ca trebuie sa ajung, sa fiu vazuta..."
Indiferent cate medalii ii va aduce sportul, Adelina a castigat cea mai grea lupta: sa isi pastreze copilul, sa isi castige o paine.
Si intre timp daruieste iubire, desi ea n-a primit, in cea mai grea incercare de pana acum, decat raceala, respingere si duritate. Mai are, ascunsa, o mare dorinta: sa le dovedeasca, intr-un final, parintilor ei, ca merita iertare si dragoste.
Ca ea nu este un copil de aruncat.
