Exemplul admirabil al unui sportiv tintuit la pat de boala. Acum e antrenor pentru 80 de copii care isi pierdusera speranta
Cand soarta vrea sa te puna in genunchi, ridica-ti privirea si urca un munte. Asta este lectia de viata pe care ne-o da un tanar sportiv de performanta, care a fost tintuit la pat de boala.
Fost campion la catarare, Claudiu Miu este acum antrenor de escalada pentru 90 de copii autisti, surdo-muti sau nevazatori. Ii ajuta sa se inalte dincolo de limite.
Claudiu Miu a fost candva campion balcanic si multinational la escalada. Apoi, destinul i-a pus in cale un prag care putea sa il doboare. S-a imbolnavit de poliartrita reumatoida, cu care s-a luptat mai mult de doi ani.
"Am stat numai in pat, nu m-am ridicat. Ajunsesem la capatul puterilor, la capatul resurselor. Am ramas cu o oarecare dizabilitate, sunt semne care au ramas", povesteste Claudiu.
Acum se catara din nou. Iar din pasiunea lui s-a nascut un proiect care da incredere si speranta si altora.
"Copiii nu platesc nimic, in schimb efectele sunt fantastice. A fost uimitor cum un copil in caruciorul cu rotile a urcat in maini pana sus."
Claudiu a devenit antrenor pentru 80 de copii care au diagnostice aparent fara iesire- autism, surditate sau lipsa vederii.
Sunt copii care trebuie in primul rand sa invete ca handicapul lor este unul strict medical si ca o lume frumoasa ii asteapta sa se deschida.
Pentru fiecare copil cu nevoie speciala trebuie sa fie o metoda ca sa ajunga in varf. Pentru copiii cu autism care au deficit de atentie treb folosite comenzi scurte si ferme. Pentru cei care nu aud, instructorul are un laser special proiectat pe urmatoarea priza de care ar trebui sa apuce copilul. O alta varianta e sa priveasca in jos si sa citeasca pe buze, iar cei care nu vad sunt atenti la ce le striga de jos antrenorul.
Alte doua metode vin in ajutorul copiilor ca Tudor. Davis, care sufera de epilepsie, a inceput delfino terapia cand avea 3 ani. Nu vorbea aproape deloc si sistemul lui imunitar era la pamant. Dupa doar 10 zile de joaca activa a inceput sa vorbeasca si sa rada mai mult.
Progresele au fost si mai mari cand mama l-a dus la hipoterapie. Miscarea l-a ajutat pe baiat sa scape de ortezele pe care le purta la ambele picioare si de perspectiva sumbra a scaunului cu rotile. Marly, calul-terapeut, il primeste mereu fara sa il judece pentru ca el este altfel.
