Circuitul prunei in natura. Cum ajunge tuica pe masa romanului...
Foarte curand, romanii o sa isi potoleasca foamea cu o tarie. Ce daca nu s-au facut cartofii, varza sau graul, macar s-au copt prunele cum nu s-a mai intamplat de ani de zile.
In Transilvania si Maramures, aerul este deja imbatator de la atatea cazane de planica puse la fiert, chiar daca drumul de la producator la consumator nu este chiar unul legal. Culesul e in toi, iar cazanele mustesc de fructe puse la fermentat.
Pentru Silviu Zetea din Satu Mare aceasta este cea mai complicata perioada din an. Face palinca de 15 ani si este vestit si in tara si in strainatate. Spune despre el ca face tarie de lux pe care o ambaleaza cu mare arta. Butoaiele noi de dud sau de stejar sunt deja pline cu aurul alb. Pretiosul lichid se bea repede, dar se obtine greu, picatura cu picatura...
Silviu lucreaza cu acte, insa majoritatea producatorilor vand palinca la negru. Ca sa intre in legalitate, ar trebui sa plateasca la stat accize foarte mari, comparabile cu cele ale marilor fabrici de alcool, lucru mai greu de realizat.
Chiar si asa, toata lumea da pentru primii 100 de litri de bautura 8 lei la bugetul de stat, iar cine depaseste aceasta cantitate este accizat cu 16 lei.
Legal sau nu, afacerile cu palinca si tuica merg bine si in Bistrita. Numai aici se vor fierbe peste 60.000 de litri.
Un litru de palinca se vinde cu 20 de lei la poarta omului. In comert insa, cu TVA si costuri de ambalaj, acelasi litru poate ajunge intre 100 si 650 de lei in functie de vechime.
Etichete: bauturi alcoolice, comerț,
