Sarbatorile romanilor care, dupa zeci de ani de munca, au ajuns sa-si caute mancarea printre gunoaie
In vreme ce noi ne pregatim deja de sarbatori, facem planuri si liste cu daruri,sub ghirlande stralucitoare, altii traiesc drame nestiute.
Batrani singuri, cu pensii de mizerie, sau unii chiar fara niciun venit, se zbat intr-o saracie lucie si rabda de foame zi de zi. Ca sa nu piara pana la primavara, acesti oameni ajung sa manance din tomberoane si pandesc la marginea pietelor momentul in care vanzatorii de fructe si legume arunca marfa stricata la gunoi.
Acest om nu se sfieste sa caute prin mormanele de legume stricate. In sufletul lui spera ca daca le curata cu grija isi va salva o masa. A muncit din greu 40 de ani, iar acum are o pensie de 800 de lei. Dupa ce isi plateste toate darile, mai ramane cu 100 de lei, pe care-i dramuieste banut cu banut.
Asa ca, pentru supravietuire, mananca din ceea ce altii arunca.
In anumite piete, vanzatorii de fructe si legume si-au format deja un obicei: pun toate resturile cat de cat refolosibile in ladite, langa tomberon: ca sa le fie mai usor nevoiasilor. Aceasta femeie cu suflet se gandeste la cei mai necajiti decat ea.
In pietele din Cluj, acelasi fenomen.
Astfel de clienti disperati sunt destui si in Satu Mare. Ironia sortii: o bunicuta care a lucrat o viata la o fabrica de frigidere are acasa unul intotdeauna gol.
Peretii innegriti respira saracie. Din tot necazul, femeia trebuie sa hraneasca si un nepotel surd: lui ii pastreaza tot ce e mai bun. Vineri a capatat de la magazin un ardei, o banana si o lamaie.
Cine-a trait vremuri grele stie sa fie solidar cu astfel de oropsiti.
Si multi au nevoie cu adevarat. Pentru astfel de oameni, sarbatorile sunt amare in fiecare an.
