Un medicament pentru diabet face furori în rândul celor care vor să slăbească. În ce pericol se pun românii

Foarte mulţi oameni le cer medicilor prescrierea de Ozempric, medicament având ca substanță activă semaglutida, pentru scăderea în greutate, chiar dacă nu au diabet, potrivit News.

Medicul diabetolog Doru Negru, medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, spune că tratamentul ajută şi în scăderea în greutate, fapt confirmat de studiile de specialitate.

Doctorul explică însă pacienţilor care solicită în număr mare acest medicament, pacienţi care nu au neapărat diabet, că cea mai bună soluţie pentru a slăbi nu este un medicament, ci un program alimentar stabilit împreună cu medicul nutritionist, dar şi multă mişcare.

Specialistul avertizează că, după întreruperea tratamentului, kilogramele se pun la loc în lipsa unei alimentaţii echilibrate şi a exerciţiului fizic.

Citește și

Drama unei paciente din România. S-a luptat și cu cancerul, și cu statul. A obținut banii pe medicamentul care a salvat-o

„Plătește-ne 184 de miliarde de dolari înapoi, Zelenski. Atunci Ucraina va putea fi numită din nou o țară independentă”

Beatrice Speteanu, farmacist la o farmacie din Capitală, a explicat că oamenii vin în număr mare să ceară acest medicament fără să aibă o reţetă prescrisă de medic, lucru absolut necesar, dar şi câteva investigaţii făcute înainte, la recomandarea acestuia, precum analize de sânge, o ecografie abdominală şi una de sânge.

Majoritatea pacienților au slăbit și 20 de kilograme, în 2-3 luni 

“Pe piaţă există două variante injectabile, sunt medicamente pentru scăderea glicemiei şi se dau exclusiv pe reţetă de la medicul diabetolog sau nutriţionist. El a fost aprobat prima oară în America de către FDA, dar ca efect secundar, nu advers, s-a observat că majoritatea pacienţilor au avut o scădere foarte mare în greutate, uneori chiar de 20 de kilograme, asta în timp de 2-3 luni. Intervine prin scăderea apetitului, prin gestionarea mai uşor între ceea ce înseamnă saţietate şi consumarea mâncării, în România a fost introdus pe piaţă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi este folosit în reţete gratuite şi compensate tocmai pentru pacienţii care au probleme cu glicemia, pentru diabetici”, a explicat pentru News.ro farmacistul.

Oamenii vin să ceară medicamentul fără reţetă la farmacie, fără a fi consultaţi de medic înainte, ceea ce este greşit, spune Beatrice Speteanu. Farmacistul atrage atenţia asupra importanţei unei anamneze prealabile în funcţie de care medicul poate sau nu prescrie acest tratament.

“Vin să ceară fără reţetă, destul de des, nu este vorba numai de Ozempic, mai este un medicament injectabil care acţionează prin acelaşi mecanism, pentru scăderea greutăţii.

Tuturor le recomandăm, chiar avem acum numere de diabetologi unde să-i trimitem, pentru că este necesară şi o anamneză. Adică li se va recomanda, unii au şi primit eventual reţeta, li s-au recomandat analize de sânge, o ecografie abdominală şi ecografie de tiroidă. În funcţie de aceste analize, medicul poate recomanda dacă i se poate administra şi acest ozempic”.

”Este foarte importantă o anamneză”

”În primul rând, este vorba de dozare, o dozare a acestui medicament nu trebuie luată de pe net. În primul rând orice pacient care începe insulina merge la cabinetul medicului şi i se face instructajul asupra cum se injectează această insulină, este vorba de subcutanat, în ce moment al zilei, la câte zile să facă, îşi monitorizează din când în când glicemia înainte de a administra o nouă doză, sunt foarte multe măsuri care trebuie luate.

Toţi pacienţii care au insuline sau medicamente care nu sunt insuline injectabile pentru controlul glicemiei îşi fac singuri acasă. Vorbim şi de condiţii de temperatură, de păstrare, aici medicul este cel care în cabinet îi face prima oară pacientului o doză, să-l înveţe şi cum se fac aceste injecţii.

Este foarte importantă o anamneză. Vorbim de un control glicemic, fiecare care începe acasă un tratament pentru controlul glicemiei ar trebui să aibă acasă şi un aparat, un glucometru cu care să-şi testeze glicemia.

Ozempic nu este insulina, vorbim doar despre modul de administrare. Inclusiv aici este foarte bine de monitorizat o glicemie, chiar dacă nu zilnic ca la insulină, tot e bine de monitorizat”, a precizat farmacistul.

Kilogramele în plus revin după ce medicamenul nu mai este folosit

Dr. Doru Negru, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice, a explicat pentru News.ro ce implică folosirea unui medicament cum este acesta şi nu alegerea unui stil de viaţă sănătos, cu orar de mese şi exerciţiu fizic.

Medicamentul este eficient, explică specialistul, pentru reglarea glicemiei, dar şi pentru scăderea în greutate, dar problema kilogramelor în plus poate reveni după ce acesta este întrerupt.

“Aceste medicamente sunt eficiente, dar sunt anapoda”, spune medicul.

“Este o epidemie de obezitate în lumea civilizată de nu ne vine a crede. De ce ? Pentru că, cu toţii mâncăm mai mult decât alergăm.

Boala noastră se cheamă intoxicaţie cronică voluntară cu mâncare la un sedentar.

Din cauza epidemiei de obezitate, lumea se chinuie să facă tot felul de scuturi, cu toţii ştim că să scuipi contra vântului este posibil, dar este contraproductiv. Şi deşi toată lumea ştie treaba aceasta, savanţii în domeniul nutriţiei de zeci de ani de zile se chinuie să facă nişte scuturi să poţi să scuipi contra vântului.

Am avut solicitări nenumărate de la pacienţi. Toată lumea vine şi spune “De ce nu-mi dai medicamentul ăsta, că este bun, uite, m-am îngrăşat şi vreau să slăbesc”, şi eu zic, “Măi, dar te-ai îngrăşat fiindcă nu ai luat medicament? Dar de ce te-ai îngrăşat? Fiindcă am mâncat”.

Da, aceste soiuri de medicamente sunt bune şi eficiente, dar sunt anapoda, e ca şi când te-ai scărpina la urechea stângă cu mâna dreaptă”, a explicat medicul.

”Nu zic că sunt rele, sunt bune. Dar nu sunt normale”

Medicul diabetolog spune care este principiul după care funcţionează medicamentul Ozempic, dar şi altele asemenea acestuia. “Substanţa din el încetineşte golirea stomacului dându-ţi mai multă vreme senzaţia de saţietate”, explică acesta.

“Acum vreo 30 de ani, se spunea în cărţile noastre de medicină, erau 3-4 rânduri despre nişte hormoni intestinali care se cheamă incretine. Şi care sunt hormoni ai saţietăţii şi care îţi încetinesc golirea stomacului, îţi ţin mai multă vreme senzaţia de saţietate şi în acelaşi timp îţi împiedică formarea de glucagon, este un hormon care face invers decât insulina, crescându-ţi glicemia. Atât erau, 3-4 rânduri în tratatele de specialitate. Acum sunt tratate întregi despre aşa ceva. Ei, aceşti hormoni ai saţietăţii sunt făcuţi să ţină numai 4 minute, după care dispar. Savanţii s-au gândit, hai să facem aceşti hormoni sau să găsim ceva asemănător care să ţină mai multă vreme şi au găsit tot felul de soluţii şi medicamente asemănătoare structural care ţin de la 12 ore până la 1 zi, 2, o săptămână. Dacă aceşti hormoni au fost făcuţi de mama natură să ţină 4 minute, oare nu scuipăm contra vântului? Este adevărat, sunt de destulă vreme pe piaţă, ca să-ţi arate că merge bine şi că funcţionează, destulă vreme însemnând 4-5 ani, până la 20 de ani mai e timp.

Nu spun că sunt rele, sunt bune, dar nu sunt normale.

Ozempicul este dozabil, injectabil, este eficient, există şi altele, este a 4-a generaţie sau a 5-a dintre aceste medicamente care au apărut, el având la ora actuală şi indicaţie pentru obezitate, până acum era numai pentru diabet. Iar în doză imensă, în cantităţi mari, se pare că poate fi luat şi pe gură.

Injectarea este foarte simplă, sunt deştept făcute, numai că nu este o chestie normală, e soluţia cea uşoară, dar nu este cea firească. După ce opreşti tratamentul cu Ozempic, organismul se îngraşă la loc. Substanţa din el încetineşte golirea stomacului dându-ţi mai multă vreme senzaţia de saţietate, astfel încât îţi este uşor, mult mai uşor, să mănânci puţin sau să nu mănânci. Dar eu pe toţi i-am întrebat: ”De ce să-mi strâng eu stomacul în diferite moduri, chimic sau mecanic, când pot pur şi simplu să nu vâr pe sub nas, că nimeni nu mă obligă să mănânc?”.

”Boala noastră nu este lipsa de medicamente, ci este intoxicația cu mâncare”

Numai că această chestie este îngrozitor de făcut pentru că în capul nostru nu o să intre niciodată că mâncarea este toxică. Când mănânci mai mult decât îţi trebuie ca să nu mori de foame, devine prea mult.

Boala noastră nu este lipsa de medicamente, ci boala noastră este intoxicaţia cu mâncare, acest medicament, într-adevăr îţi uşurează abstinenţa, îţi e mai uşor să mănânci puţin, dar când renunţi, se întâmplă acelaşi lucru”, a precizat medicul.

Reacţii adverse posibile la acest medicament: greaţă, vărsături, tulburări digestive

“Poate să-i dea greaţă, poate să-i dea vărsătură, poate să-i dea ceva tulburări digestive care sunt chiar benefice, în rest mare lucru nu are, mai departe ce se întâmplă peste 20 de ani nu ştiu că nu e de 20 de ani pe piaţă medicamentul. Este apărut numai de vreo 2 ani pe piaţa noastră.

Medicamentul este făcut în Europa, dar există verişori ai acestui medicament care îţi scad glicemia şi îţi taie pofta de mâncare, ajutându-te să slăbeşti. În diabet este foarte bun, însă acest medicament nu scade foarte mult glicemia, este bun pentru că îţi taie rezistenţa la insulină scăzând în greutate. El nu scade glicemia, el nu prea o lasă să crească “, a detaliat medicul primar.

”Nimeni nu mai mănâncă de foame, ceea ce este absolut aiurea”

Nutriţia echilibrată, lucru care se poate obţine cu ajutorul specialiştilor. Foarte importantă este şi identificarea cauzelor pentru care recurgem la mâncare, cauze care de cele mai multe ori, spune medicul, nu au legătură cu foamea.

“Devenim dependenţi de treaba aceasta, dar lucrurile se pot negocia. Vine omul, îi explic să mănânce de 5 ori pe zi, cum să facă, ce să facă, ca să mănânce mai puţin.

Nimeni nu mănâncă de foame, mâncăm de plăcere, de drag, de socializare, din obişnuinţă, mâncăm de draci, de veselie, de orice, numai de foame nu, ceea ce este absolut aiurea. Şi stresul influenţează acest lucru, fără discuţie. Printre altele saţietatea declanşează în creierul nostru morfine endogene, endorfinele care ne fac să ne simţim bine. De aceea există bulimia de stres.

Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm? Mâncarea este un mijloc de a supravieţui, nu este un scop, noi l-am transformat într-un scop. Trebuie găsită o soluţie, stă de vorbă cu orice fel de nutritionist care se şi respectă nu care este vânzător de medicamente şi el va explica cum să facă, ce să mănânce, să-şi facă plăcerea, să mănânce de mai multe ori pe zi astfel încât să i se pară că este destul, chiar dacă nu e”, a explicat medicul într-un interviu acordat News.ro.

Articol recomandat de sport.ro

Sârbii mulțumesc românilor: "Gest minunat! Nu degeaba se spune că românul are doar trei frați"