2000 de asistenți medicali au părăsit România în 2016. Germania, considerată El Dorado
"Îngrijesc cel mult patru bolnavi, am un salariu mulţumitor şi tot ce îmi e necesar, că să-mi ajut pacienţii." Asta spun cei aproape două mii de asistenţi medicali români care au plecat în ultimul an în Germania, Irlanda şi Marea Britanie.
Mulţi erau încă elevi la şcolile sanitare, când au luat contact cu reprezentanţii angajatorilor din Vestul Europei şi au emigrat, îndată ce au primit diplomă. În timp ce ei primesc lefuri de două mii de euro pe luna, spitalele noastre - inclusiv cele private - se confruntă tot mai acut cu lipsa de personal.
Germania pare a fi noul El Dorado, pentru asistenţii tineri. Reli era în ultimul an de şcoală, când şi-a deschis dosarul pentru emigrare.
Reli Otea, asistent: Am studiat trei ani în România, după care am venit aici, pentru primul loc de muncă. Salariul este ok, mă pot întreţine, mai ales că sunt singură.
Zeci de spitale şi clinici din străinătate şi-au deschis birouri de recrutare în oraşele mari din România; reprezentanţii îi consiliază gratuit pe asistenţii care vor să plece.
Sorin Gabriel Dan, reprezentant angajatori GER: "Încă de pe băncile şcolii vor să se asigure că au un viitor în Germania. Am angajat între 120 şi 150 de asistenţi medicali generalişti anual. Pot ajunge şi la 3000 de euro brut, între 1600 şi 1800 de euro net."
Carmen Nechita, asistent: "Când am început muncă aici, colegii mei au fost de foarte mare ajutor. Pentru că eu nu am înţeles bine germană, au venit când îi chemăm, le arătăm lucrurile şi ei îmi spuneau cum se zice. Mi-am notat într-un carneţel toate cuvintele şi le-am învăţat. Sunt într-o localitate înconjurată de păduri".
În Marea Britanie se câştigă până la 15 lire pe ora. În Irlanda, în jur de 2500 de euro lunar, dar exigenţele sunt mai mari că în ţară.
În cei trei ani de studii, în postlicealele sanitare se fac şi cursuri de deontologie profesională; de exemplu aici, la Sf. Iosif, un părinte catolic predă cinci ore pe săptămâna de etică medicală şi psihologie. Şi aşa ajungem la o cerinţă esenţială, pentru asistenţii care se angajează în străinătate: empatia, căldură, înţelegerea faţă de suferinţă bolnavului. Fără acestea, vor fi respinşi de sistemele occidentale, chiar dacă sunt bine pregătiţi.
De aceea, adaptarea poate fi dificilă pentru cei mai în vârstă, care cer să se mute cu tot cu familia, aşadar trebuie susţinuţi de angajatori.
Monica Nica, reprezentant angajatori MB: "Pot să ofere cazare pentru familie încă de la început, suport financiar ca să-şi plătească biletul de avion sau transportul, inclusiv copiii, sau sunt angajatori care pot oferi inclusiv un loc de muncă partenerului."
Anual, 5000 de absolvenţi de şcoli sanitare primesc drept de liberă practică. Peste două mii părăsesc ţară.
