Ți se întâmplă să nu îți fie neapărat foame, dar să simți că trebuie să mănânci o ciocolată, ceva crocant sau o gustare sărată? Poftele alimentare sunt frecvente și nu au o singură explicație.
Pot fi legate de foame, dar și de obiceiuri, de ceea ce vedem și mirosim, de sistemul de recompensă al creierului, de stres sau de restricțiile alimentare. Iar o poftă de dulce nu înseamnă automat că organismul „îți cere zahăr”. Ce se află, de fapt, în spatele acestor impulsuri și ce poți face atunci când apar.
Ce este pofta alimentară și cum diferă de foamea reală
Foamea și pofta pot apărea în același timp, dar nu sunt același lucru.
Foamea este nevoia fiziologică de a mânca. Atunci când îți este foame, mai multe alimente pot părea potrivite pentru a o satisface. Pofta, în schimb, este mult mai specifică: nu vrei pur și simplu să mănânci, ci îți dorești un anumit aliment, un anumit gust sau o anumită textură.
Potrivit Cambridge University Hospitals, foamea poate fi satisfăcută prin consumul de alimente, în timp ce pofta este asociată cu senzația că doar alimentul dorit o poate satisface.
Poți, de exemplu, să nu simți că ai nevoie de o masă, dar să îți dorești foarte clar ciocolată. Sau să fii sătul după cină și, totuși, să simți că „mai merge ceva dulce”.
Diferența este importantă pentru că o poftă nu trebuie interpretată automat drept un semnal că organismului îi lipsește substanța pe care o conține alimentul respectiv. Faptul că îți dorești ciocolată nu înseamnă, de exemplu, că ai o nevoie fiziologică de zahăr.
De ce apar poftele
O parte a explicației ține de învățare și asociere. Dacă obișnuiești să mănânci un biscuite de fiecare dată când bei cafea, în timp, cafeaua însăși poate deveni un indiciu pentru apariția poftei. Același lucru se poate întâmpla cu televizorul, o anumită oră a zilei, o anumită încăpere sau chiar cu o stare emoțională. Astfel de asocieri se formează prin repetare și pot fi, la rândul lor, modificate.
Ce se întâmplă în creier când poftim ceva dulce sau sărat
Poftele alimentare nu apar doar în contextul foamei. Memoria, plăcerea, recompensa și asocierile învățate pot contribui la apariția lor. De aceea, uneori este suficient să vezi o prăjitură într-o vitrină, să simți mirosul de pâine caldă sau să vezi o reclamă la mâncare pentru ca dorința să apară. Nu ai nevoie să fii flămând pentru ca un stimul asociat cu un aliment plăcut să îți atragă atenția.
Aceste mecanisme ajută la explicarea motivului pentru care anumite alimente devin atât de greu de ignorat. Creierul învață că un anumit gust sau aliment este asociat cu o experiență plăcută, iar apariția unor indicii asociate poate declanșa dorința de a-l consuma, potrivit Medical News Today.
În cazul alimentelor bogate în zahăr, cercetările au urmărit în special rolul sistemelor cerebrale implicate în recompensă și al dopaminei. Un review publicat în 2025 discută mecanismele prin care consumul repetat de alimente bogate în zahăr poate influența aceste sisteme și comportamentul alimentar.
O poftă de dulce nu este sinonimă cu dependența de zahăr.
Termenul de „dependență de zahăr” este controversat și nu poate fi folosit pentru a explica orice poftă de dulce. Review-ul publicat în 2025 discută mecanisme asemănătoare celor întâlnite în dependențe, dar subliniază complexitatea fenomenului și diferențele dintre consumul excesiv de zahăr și dependența de substanțe.
Faptul că o prăjitură îți place foarte mult și că îți este poftă din nou de ea nu înseamnă că ai dezvoltat automat o „dependență”.
Factorul emoțional și stresul
Există zile în care nu îți este foame, dar ai impresia că ai nevoie de ceva dulce.
Aici intră în scenă componenta emoțională. Plictiseala, stresul, nevoia de confort sau dorința de recompensă pot influența modul în care mâncăm. Uneori, ceea ce căutăm nu este neapărat alimentul, ci senzația pe care anticipăm că ne-o va produce: plăcere, liniște sau confort.
Stresul este important tocmai pentru că poate modifica felul în care răspundem la mâncare. În perioadele tensionate, alimentele foarte gustoase, dulci sau sărate pot deveni mai tentante, iar mâncatul poate ajunge să fie folosit ca o formă de recompensă sau de alinare.
Și somnul contează. Lipsa somnului poate afecta reglarea apetitului și este asociată cu schimbări ale alegerilor alimentare și cu apariția unor pofte mai puternice, potrivit Healthline.
Asta nu înseamnă că fiecare poftă apărută într-o zi stresantă este „mâncat emoțional”.
Cât de mult ne influențează poftele alegerile alimentare zilnice
O poftă poate părea un impuls mic, dar repetată zi de zi poate ajunge să influențeze ceea ce cumpărăm, gustările dintre mese și cantitatea totală de alimente consumate.
Un rol important îl pot avea și restricțiile alimentare. Restricțiile alimentare pot influența poftele, dar relația este mai complexă decât ideea că orice dietă le intensifică automat. Cercetările experimentale arată că privarea pe termen scurt de anumite alimente poate crește pofta pentru acele alimente, în timp ce restricția energetică pe termen mai lung poate avea efecte diferite.
Problema apare mai ales atunci când intrăm într-un cerc repetitiv: ne interzicem complet un aliment, ne gândim tot mai mult la el, apare pofta, cedăm, apoi apare sentimentul că am „stricat” dieta și încercăm din nou să îl excludem.
Nu orice dorință trebuie însă combătută. Uneori, o poftă poate fi integrată într-o alimentație echilibrată fără ca acest lucru să reprezinte un eșec.
Contează și mediul. Dacă dulciurile sunt permanent la vedere și la îndemână, este mai ușor să reacționezi automat la un stimul. Dacă în schimb trebuie să faci un efort pentru a obține alimentul respectiv, ai mai mult timp să decizi dacă îți este într-adevăr poftă sau dacă reacționezi pur și simplu la un obicei.
De aceea, alegerile alimentare nu se bazează exclusiv pe voință. Ele sunt influențate și de mediul în care trăim, de rutină, de disponibilitatea alimentelor, de starea fizică și emoțională și de experiențele anterioare.
Strategii practice pentru a prelua controlul asupra poftelor involuntare
Primul pas nu este să te cerți pentru că ai poftă.
Încearcă să identifici ce se întâmplă înainte să apară impulsul.
Îți este foame? Ești obosit? Ești stresat? Ai văzut alimentul? Ai asociat acel moment al zilei cu o anumită gustare? Sau pur și simplu îți dorești gustul respectiv?
Această diferențiere poate schimba reacția.
Nu lăsa foamea să ajungă extremă
Un program alimentar regulat și mesele suficient de consistente pot ajuta la evitarea situațiilor în care foamea devine foarte intensă și este mai greu să iei o decizie alimentară calmă.
Atenție și la proteine
Un aport suficient de proteine poate contribui la sațietate, iar unele cercetări sugerează că un consum mai mare de proteine poate reduce anumite pofte. Efectul diferă însă în funcție de persoană și de context și nu există o cantitate universală de proteine care să „oprească” poftele, potrivit Healthline.
Nu transforma fiecare poftă într-o luptă
Potrivit Cambridge University Hospitals, primul pas poate fi recunoașterea poftei și identificarea a ceea ce se află în spatele ei: este vorba despre foame, despre dorința pentru un anumit gust sau despre nevoia de recompensă și confort? În funcție de situație, pofta poate fi satisfăcută într-un mod compatibil cu alimentația obișnuită sau poate fi lăsată să treacă.
Lasă pofta să treacă
Există o tehnică numită „urge surfing”, care poate fi tradusă prin „a lăsa valul poftei să treacă”. Ideea este să observi pofta fără să reacționezi imediat. Intensitatea ei poate crește inițial, dar apoi poate scădea, asemenea unui val.
În acest timp, poate ajuta să schimbi activitatea: să faci o plimbare, să suni pe cineva, să citești, să te ocupi de un hobby sau să faci o altă activitate care îți mută atenția.
Ai grijă la stres și la somn
Dacă poftele apar mai ales în perioadele în care ești stresat sau dormi prea puțin, încearcă să nu tratezi problema exclusiv ca pe una de „voință”. Starea fizică și emoțională poate influența comportamentul alimentar.
Fii atent la mediul din jur
Dacă observi că anumite alimente îți declanșează automat pofta, schimbarea contextului poate fi mai eficientă decât o luptă permanentă cu tentația. Uneori, simplul fapt de a nu avea alimentul la vedere sau de a rupe asocierea dintre o activitate și o gustare poate ajuta.
În cele din urmă, o poftă de dulce din când în când nu este un semn că organismul are o problemă și nici dovada unei „dependențe de zahăr”. Pofta poate fi influențată de foame, obiceiuri, context, stres, somn sau de felul în care ne raportăm la anumite alimente.
Important este să înțelegi ce declanșează pofta și să nu confunzi fiecare impuls cu o nevoie fiziologică. Uneori, răspunsul este o masă; alteori, o pauză, o plimbare sau pur și simplu câteva minute în care lași dorința să treacă. Dacă observi că poftele apar pe fondul oboselii, somnul suficient poate fi, la rândul lui, parte din soluție.
Dacă însă poftele sunt foarte frecvente, apar episoade în care simți că pierzi controlul asupra mâncatului sau relația cu mâncarea îți provoacă suferință, este indicat să discuți cu un medic sau cu un specialist în nutriție.
A oferit sute de mii de euro unor interlopi din București după ce i s-a arătat poza unui cec de 50 milioane dolari
Poftele din timpul sarcinii sunt frecvente și variate, fiind influențate de schimbările hormonale, dar și de nevoile fiziologice ale organismului în această perioadă.
O dronă a pătruns sâmbătă în spațiul aerian al României și a fost semnalată în zona localității Știubieni, din județul Botoșani. Armata a ridicat două aeronave F-16 pentru monitorizarea situației, iar obiectul zburător a fost găsit ulterior prăbușit.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski s-a declarat dispus să se întâlnească cu liderul rus Vladimir Putin în cadrul summitului G20 de la Miami, potrivit unui interviu difuzat sâmbătă de un post de televiziune german.
Premierul interimar Ilie Bolojan susține că România are nevoie urgentă de un guvern stabil și acuză PSD că a refuzat soluțiile de compromis propuse de PNL, USR și UDMR.
