“E ca și cum am decolat cu un avion și ne punem problema în aer să inventăm trenul de aterizare”, avertizează profesorul și filosoful Mihnea Măruță, într-un interviu acordat lui Cristian Leonte.
El atrage atenția că dezvoltarea AI nu mai seamănă cu apariția unei tehnologii obișnuite, precum internetul sau smartphone-ul. În opinia sa, modelele moderne de inteligență artificială au început să funcționeze autonom și să se auto-perfecționeze.
Mihnea Măruță: „Nu avem control și mai mult decât atât, se investesc miliarde și miliarde suplimentare întru îmbunătățirea acestor modele. Se vorbește de posibilitatea ca chiar în acest an să ajungem la acel moment misterios de la care încolo nimeni nu știe ce se va mai întâmpla, așa-numita singularitate.”
Inteligența Artificială nu mai poate fi “scoasă din priză”
Măruță susține că principala greșeală a oamenilor este că privesc AI-ul ca pe un simplu software care poate fi oprit „din priză”.
„Modelele de AI despre care vorbesc nu mai sunt instrumente, ci dețin ceea ce în limba engleză se numește agency, adică capacitatea de a lua decizii în urma cărora să modifice ele însele realitatea”, precizează el.
Multe sisteme AI sunt deja integrate în infrastructuri esențiale, de la rețele energetice până la sisteme militare și de supraveghere.
„Reacția unui om normal este: ‘o să putem oricând să-l scoatem din priză’. Unu la mână, nu mai pot fi scoase din priză - dintr-un motiv absolut evident, și anume că li s-a dat posibilitatea să coordoneze infrastructuri de nivel național sau chiar internațional, cum ar fi rețeaua electrică sau rețeaua rachetelor nucleare ale unei anumite țări sau sateliții. (…) Și, prin natura lor, au devenit indespensabile”.
Scenariul în care oamenii devin „hibrizi”
Singura variantă prin care omul ar putea ține pasul în viitor cu puterea inteligenței artificiale ar fi, spune Măruță, conectarea directă a creierului la rețea.
„Asta înseamnă hibridizare, adică implantarea în corpul omenesc fie a unor dispozitive care să-i lege creierul la rețea, fie mai subtil - și asta mi se pare că este varianta mai plauzibilă, deși și ea pare desprinsă din romane SF - implantarea în vasele capilare ale creierului a miliarde de așa-numiți nanoboți, adică dispozitive de dimensiune microscopică, invizibile cu ochiul liber, care ar avea fiecare propriul router ca să se lege la rețea.
Acest lucru ar avea însă un neajuns uriaș – supravegherea tuturor indivizilor, la nivel mondial, “pentru că momentul în care toți oamenii ar fi legați în rețea, adio intimitate, adio liber arbitru”.
