Ultimul mesaj al papei Francisc. Apelul Suveranului Pontif publicat după moartea sa
Vaticanul a făcut public ultimul mesaj al papei Francis. În textul scris înainte de moartea sa din cea de a doua zi de Paște, Suvernul Pontif a făcut apel la pace și la încetarea ostilităților dintre israelieni și palestinieni.
Vatianul a făcut public ultimul mesaj al papei Francisc, la două zile de la moartea acestuia. Suvernul Pontif a făcut apel la pace în Țara Sfântă, locul în care „Dumnezeu a decis să își dezvăluie gloria divină”, dar și „scena unor războaie atroce, soldate cu un râu de sânge care nu încetează”, notează The Parliament Magazine.
În ultimul său mesaj, papa Francisc, așa cum a făcut de-a lungul pontificatului său și chiar și de pe patul de spital, a făcut apel la pace, vorbind adesea despre războiul din Fâșia Gaza și la dezastrul umanitar care are loc acolo.
Ultimul mesaj al papei Francisc:
„Țara Sfântă, un teritoriu sacru pentru evrei, creștini și musulmani, este chiar locul în care povestea mântuirii își are originile, unde Dumnezeu a decis să își dezvăluie atât gloria divină, cât și valoarea inestimabilă a demnității umane.
Cu toate acestea, printr-unul dintre paradoxurile istoriei umane, Țara Sfântă a fost întotdeauna scena unor războaie atroce, care au dus la un râu de sânge care nu încetează și care strigă după dreptate în fața lui Dumnezeu și în fața tuturor popoarelor. Este o țară devastată de secole de conflicte, marcată de neîncredere și teamă, de promisiuni încălcate și speranțe distruse.
Toate meciurile de la FIFA Club World Cup pot fi văzute pe VOYO cu comentariu în limba română.
În fața unui nou dezastru umanitar, nu pot decât să reiterez apelul sincer la pace pentru Ierusalim și întregul Orient Mijlociu. Ciclul violenței și al răzbunării a devenit atât de înrădăcinat în psihicul uman, încât chiar și invocarea păcii poate fi interpretată cu suspiciune - ca o îngăduință față de inamic sau ca o lipsă de empatie față de victimele percepute și de problemele acestora.
Instaurarea păcii necesită curaj, mult mai mult decât războiul. Acest curaj rămâne la fel de necesar ca întotdeauna. Războiul oferă doar iluzia că lucrurile se vor îndrepta. Este un „răspuns” simplist la probleme socio-politice mai complexe, dar nu este niciodată o soluție.
Când iluzia războiului a trecut, rămân doar moartea, distrugerea și problemele și mai mari. Aducerea păcii implică mai mult timp și mai multă răbdare, dar este singura cale către o lume mai bună. Pacea adevărată nu ignoră dreptatea, iar dreptatea adevărată nu îmbrățișează logica răzbunării, ci este inspirată de iertare. Peste tot, și mai ales în Țara Sfântă, singura cale viabilă către o pace justă și durabilă este o soluție politică care respectă pe deplin drepturile și aspirațiile israelienilor și palestinienilor.
În acest spirit, aș dori să îmi reînnoiesc sprijinul ferm pentru o soluție cu două state, care are în vedere un stat al Israelului și un stat al Palestinei care trăiesc unul lângă altul în pace, securitate și recunoaștere reciprocă. Ambele popoare au dreptul de a trăi în pace, deoarece ambele au rădăcini istorice, culturale și religioase profunde în acel teritoriu. Securitatea nu poate fi niciodată obținută prin dominarea, anihilarea, umilirea sau excluderea celuilalt.
O abordare militară sau deciziile unilaterale pot aduce victorii aparente și de moment, dar nu aduc pacea. Dimpotrivă, ele adâncesc rănile, sădesc ura și perpetuează un ciclu al violenței. Pacea adevărată nu poate fi impusă prin forță, ci poate fi construită doar prin dialog sincer, respect reciproc și un angajament onest pentru binele comun.
În cuvintele cărții profetului Isaia: Lucrarea dreptății va fi pace; efectul dreptății, calm și siguranță pentru totdeauna (Isaia 32:17). Dreptatea necesită recunoașterea demnității celuilalt, în special a celor vulnerabili, a celor strămutați și a celor care nu au nicio voce și nicio alegere.
Adoptarea unei soluții politice adecvate și a unei abordări diplomatice este într-adevăr necesară, dar nu este suficientă.
Sprijinirea unei soluții cu două state nu înseamnă doar trasarea frontierelor și semnarea acordurilor. Înseamnă să recunoaștem că independența trebuie să meargă mână în mână cu interdependența. Într-adevăr, în lumea noastră, totul este interconectat, iar noi toți suntem legați unii de alții ca frați și surori ai unei singure familii umane.
Israelienii și palestinienii sunt legați de geografie, de istorie și de un viitor pe care fie îl vor construi împreună, fie va rămâne veșnic în pericol. Pacea nu va înflori niciodată în izolare de restul lumii. S-ar putea spune că există pace pe lună, dar aceasta este pacea vidului, nu pacea plinătății pe care suntem chemați să o construim pe acest pământ.
Avem nevoie de shalom, pacea divină, singura pace care are cu adevărat o față umană. Aceasta este singura pace care le permite oamenilor să se vadă unii pe alții ca vecini, ca parteneri și chiar ca frați și surori.
Din nefericire, prea adesea în istoria omenirii, cei care propun pacea sunt priviți ca fiind slabi, în timp ce celor care se înarmează până în dinți li se prezintă farmecul de a fi puternici și de a conduce. Aceasta este, de asemenea, o mare iluzie.
Cel care lucrează pentru pace este puternic. Numai pacificatorul vede lumea ca pe un loc care poate fi cultivat și îmbunătățit. Doar făuritorul păcii are răbdarea și previziunea de a construi. În schimb, cei care se pregătesc pentru război în cele din urmă sunt slabi, pentru că nu cred în umanitate sau chiar în ei înșiși. O astfel de atitudine nu poate decât să distrugă. Așa cum a spus Isus, "Fericiți făcătorii de pace, căci ei vor fi numiți copiii lui Dumnezeu" (Matei 5:9).
Aș spune ambelor popoare și comunității internaționale: Dumnezeu și generațiile viitoare ne vor judeca nu după câți dușmani am învins, ci după câte vieți am salvat. Fie ca în curând să vină ziua în care săbiile vor fi transformate în fiare de plug, în care copiii se vor trezi nu la sirene, ci la cântece de pace și în care Țara Sfântă va deveni cu adevărat sfântă”.
