Ucrainenii recuceresc teritorii pe frontul de est, în timp ce rușii fac tot ce le stă în putință pentru a scăpa de mobilizare
În timp ce armata ucraineană eliberează noi și noi localități pe frontul de est, rușii pasibili de mobilizare fug mâncând pământul din țară.
Nevoia imperioasă de a opri ofensiva ucraineană este, de altfel, și motivul pentru care sunt trimiși în prima linie soldați insuficient ori deloc pregătiți și echipați.
Pe de altă parte, în Piața Roșie din Moscova sunt instalate deja scene și tribune pentru presupuse celebrări populare după anexarea a 4 regiuni din Ucraina: Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie.
Departamentul de stat i-a îndemnat apăsat pe cetățenii americani să părăsească Rusia.
Miercuri, Ministerul român de externe a reiterat insistent recomandarea adresată românilor de a de a evita călătoriile neesențiale în Federația Rusă. Cei care se află deja acolo sunt sfătuiți să plece cât mai curând. Argumentul invocat de oficialii români este situația complicată din Rusia după decretarea mobilizării parțiale.
În estul Ucrainei, trupele Kievului continuă ofensiva și aproape au încercuit orașul Lyman din regiunea Donețk, ocupat de ruși în luna mai. Oficialii de la Kiev anunță o creștere semnificativă a numărului de ruși care se predau ori care sună la o linie telefonică specială să ceară detalii despre cum pot face asta.
Printre cei luați prizonieri sunt militari ruși abia mobilizați și trimiși direct pe front. Este cazul unui bărbat care a ajuns în Herson în urmă cu doar o săptămână, și a fost capturat după trei zile.
Dimitry: „Am lăsat acasă doi copii și o soție, de mama mea în vârstă și neputincioasă nu se mai îngrijeşte nimeni. Am primit ordinul la locul de muncă, m-au luat direct de acolo, fără examinare medicală, fără nimic. Am hipertensiune diagnosticată după ce am terminat armata.”
Pe internet circulă imagini despre care se presupune că surprind ruşi tineri care îşi rup picioarele unii altora ca să nu poată fi înrolaţi imediat.
În timp ce propaganda difuzează imagini cu ministrul apărării asistând la un antrenament al rezerviștilor, rușii obişnuiţi donează bani ca să le cumpere noilor recruți bocanci, haine groase, lenjerie de corp, prosoape, dar și produse de igienă, fierbător, lanterne, cafea ori medicamente.
În Crimeea, autoritățile au organizat o festivitate în onoarea militarilor mobilizați care plecau spre front. Dincolo de declaraţiile sforăitoare, au curs şi lacrimi.
Femeie: „Vă aşteptam să vă întoarceţi acasă!”
Mama unui bărbat mobilizat: „Fiul meu nu a fost în armată, nu a participat la antrenamente militare, nu are nimic de-a face cu armata și nu a ținut niciodată o armă în mână, dar a fost mobilizat.
Reporter: „În ce unitate?”
Mama unui bărbat mobilizat: „În regimentul de artilerie.”
În tot acest timp să scape de acest coșmar, zeci de mii de ruși continuă să ia cu asalt frontierele cu Georgia, Kazahstan ori Finlanda. Este o probă de rezistență, dar motivația este imbatabilă.
Bărbat: „Băiatul meu are 17 ani, la anu' ar fi luat la armata, războiul nu se opreşte azi-mâine. Nu
mi-am crescut copiii pentru Putin.”
Tânăr: „Tata e ucrainean, mama - rusoaică. Asta nu e războiul meu!”
Femeie: „Sunt epuizată, dar fericită, uşurată.”
Dominic W, corespondent SKY News: „Am vorbit cu inginer, un IT-ist, cu un specialist în fizică nucleară. Toți au renunțat la joburi ca să fugă din Rusia. Rusia îi pune pe fugă pe cei mai străluciţi, e un adevărat exod al creierelor.”
Bărbat: „E îngrozitor. Atâţia morţi, atâtea vieţi ruinate. Parcă n-am fi în secolul al XXI-lea.”
După Germania şi Statele Unite au anunţat că sunt gata să-i primească pe ruşii care fug de război.
Cum era de aşteptat, autoritățile pro-ruse revendică o victorie zdrobitoare în așa-zisele referendumuri din teritoriile ocupate: Zaporojie, Herson, Donețk și Lugansk.
Natalya Garkushina, membru al comisiei electorale a Republicii oamenilor din Donetsk: „Totul a mers foarte bine, cu entuziasm. Oamenii au venit la vot pentru că așteptau acest moment de 30 de ani, iar prezența a fost foarte mare, au fost mulți oameni pe care i-am pus pe listele suplimentare.”
Ca să-l cităm chiar pe Stalin, nu contează câţi şi cum votează, contează cine numără voturile.
Atitudinea celor a căror soarta va fi dată peste cap de trecerera sub tutela Moscovei variază de la lehamite:
Femeie: „Nu ne pasă cine e la conducere. Doar să ne lase în pace!”
...la fugă în zonele controlate de ucraineni.
Femeie: „Cine vrea n-are decât să rămână aici şi să trăiască sub ruşi. Ruşii zic că au venit să ne elibereze, dar nimeni nu are de muncă, şi nici nu găseşti nimic de cumpărat.”
Obiectivul Rusiei în acest moment pare să fie acela de a forța lumea, în primul rând Occidentul colectiv - formula utilizată sistematic la Moscova pentru a transmite audienței interne ideea pericolului colosal înfruntat de Rusia - să accepte de facto, chiar dacă nu de jure și declarativ, anexarea noilor teritorii din Ucraina.
Responsabili de la Moscova au declarat explicit că Rusia va fi dispusă să accepte reluarea dialogului cu Europa doar dacă va fi recunoscut necondiţionat transferul celor 4 regiuni plus Crimeea în Federația Rusă. În caz contrar „ruşii sunt gata să aștepte până când Statele Unite și Uniunea Europeană vor scăpa de rămășițele iluziilor întreținute în prezent”.
Asemenea declarații, disprețuitoare şi aparent încrezătoare, se bazează pe faptul că teama de o escaladare necontrolată a războiului, în special amenințarea potențială cu lovituri nucleare, îi va face mai ales pe europeni să preseze Kievul să accepte condițiile Moscovei. În plus, Kremlinul contează și pe tensiunile sociale declanşate în Europa de criză economică.
