Poziția oficială vine după ce premierul României, Ilie Bolojan, a declarat că medicii ar putea fi obligaţi să rămână în ţară pentru un anumit număr de ani.
„În ceea ce priveşte problemele legate de dezechilibrele dintre rural şi urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi în ţara noastră de o pregătire medicală pe tot parcursul studiilor, făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român, ai o obligaţie faţă de ţara aceasta şi, cel puţin câţiva ani, doi, trei, patru, cinci ani, trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul Ilie Bolojan, la o întâlnire cu primarii de comune.
Premierul Ilie Bolojan susţine ca absolvenţii facultăţilor de medicină de stat să rămână să lucreze în România pentru o perioadă de cel puţin câţiva ani după absolvire.
„În ce priveşte problemele legate de dezechilibre rural - urban, medici şi aşa mai departe, eu voi susţine că, dacă beneficiezi, în ţara noastră, de o pregătire medicală pe toată durata parcursului - studii făcute la buget, rezidenţiat plătit de statul român - ai o obligaţie faţă de ţara aceasta. Şi cel puţin câţiva ani de zile - doi, trei, patru, cinci ani de zile - trebuie să lucrezi undeva în România. Dar haideţi să punem asta în practică”, a afirmat prim-ministrul la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România.
El a atras atenţia asupra faptului că există 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, dintre care doar 1.000 angajaţi în sectorul public. Pe de altă parte, există mulţi medici români care ajung să lucreze în alte ţări.
„Atunci cu siguranţă nu vom avea 7.000 de absolvenţi ai facultăţilor de medicină din România, vreo 4.000 la rezidenţiat şi, după nu ştiu câţi ani de zile, cam 1.000 de angajaţi în sectorul public. Şi ceilalţi, din păcate, sunt pierduţi şi suntem pe locurile unu, doi şi trei, în multe ţări europene, ca număr de medici. Dar pentru asta trebuie să avem curajul să luăm nişte decizii care uneori nu sună bine şi, într-adevăr, să distribuim o parte din medicii noştri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urban mic şi aşa mai departe”, a precizat Bolojan.
Exemple din alte state din Uniunea Europeană
Știrile ProTV.ro vă prezintă câteva exemple din Uniunea Europeană de sisteme de învățământ public, în care statul joacă un rol activ în legătura dintre cetățean și piața muncii.
În unele țări, studenții la Medicină care învață pe locuri finanțate de stat trebuie să lucreze după absolvire o perioadă determinată, adesea în zone rurale sau deficitare de medici, ca „rambursare” a investiției statului în educația lor.
Modelul diferă de la țară la țară, dar principiul este același: statul finanțează studiile, iar absolventul „restituie” investiția prin muncă în sistemul public.
În Europa, obligativitatea ca studenții la medicină școliți pe bani publici să lucreze în țară este o excepție, nu o regulă, deoarece contravine principiului liberei circulații a forței de muncă în UE. Totuși, există câteva modele specifice.
Grecia
Sistemul grecesc este unul dintre cele mai vechi și stricte din Europa în ceea ce privește tinerii medici. Absolvenții de medicină sunt obligați prin lege să efectueze un an de „serviciu rural” (agrotiko) înainte de a putea începe specializarea sau de a primi dreptul deplin de practică.
Acest an asigură asistența medicală în insulele îndepărtate sau în zonele montane izolate unde medicii cu experiență nu doresc să meargă.
Guvernul grec a aprobat pentru 2026 angajarea a aproximativ 19.500 de persoane în sectorul public, o mare parte fiind direcționate către sănătate pentru a acoperi aceste posturi deficitare, scrie ekathimerini.com.
Ungaria
Este unul dintre cele mai cunoscute modele din Europa Centrală și de Est. Studenții admiși pe locuri finanțate de stat trebuie să semneze un contract prin care se angajează să lucreze în Ungaria, după absolvire, o perioadă echivalentă cu durata studiilor (în general 6 ani), relatează international.pte.hu.
Obligația nu presupune neapărat un anumit oraș sau o zonă rurală, ci faptul că medicul trebuie să profeseze în sistemul sanitar ungar. Dacă absolventul pleacă definitiv în străinătate sau nu îndeplinește perioada asumată, poate fi obligat să ramburseze integral sau proporțional costurile studiilor, care pot ajunge la zeci de mii de euro. Sistemul a fost introdus pentru a limita migrația medicilor către vestul Europei.
Republica Moldova
Republica Moldova aplică un sistem de repartizare centralizată pentru absolvenții care au studiat pe locuri bugetate. După finalizarea studiilor și a rezidențiatului, Ministerul Sănătății poate repartiza medicii în funcție de necesitățile sistemului, în special în spitalele raionale sau în mediul rural, unde deficitul de personal este ridicat.
Perioada obligatorie este, de regulă, de câțiva ani. Refuzul repartizării sau părăsirea postului înainte de termen poate atrage obligația de a restitui costurile studiilor suportate de stat.
Norvegia
În Norvegia, educația universitară este gratuită, inclusiv pentru medicină. Există însă un sistem de stagiu obligatoriu (LIS1 – etapa inițială a formării postuniversitare), cu o durată de aproximativ 1,5 ani, notează European Education Area.
Această etapă este remunerată și face parte din formarea profesională, fiind necesară pentru obținerea dreptului deplin de practică. Repartizarea se face astfel încât să asigure acoperirea zonelor mai puțin atractive, inclusiv în nordul țării. Nu este o sancțiune pentru studiile gratuite, ci o componentă structurală a sistemului medical norvegian.
Letonia
Letonia a optat mai degrabă pentru stimulente financiare decât pentru constrângeri directe. Prin programe susținute inclusiv din fonduri europene, statul oferă compensații financiare, bonusuri salariale sau sprijin pentru locuință medicilor care acceptă să lucreze în spitale regionale sau în zone deficitare.
În unele cazuri, medicii semnează contracte prin care se obligă să rămână o anumită perioadă (de exemplu 3–5 ani). Dacă pleacă mai devreme, pot fi obligați să returneze sprijinul financiar primit.
Franța
Franța aplică un sistem contractual voluntar, cunoscut sub numele de Contrat d’Engagement de Service Public (CESP). Studenții la Medicină care aderă la acest program primesc o indemnizație lunară pe durata studiilor (începând din anii superiori), scrie irdes.fr.
În schimb, ei se angajează să lucreze ulterior într-o zonă cu deficit de medici pentru un număr de ani egal cu perioada în care au beneficiat de sprijin financiar. Dacă nu respectă angajamentul, trebuie să ramburseze sumele primite, la care se pot adăuga penalități.
Germania
La nivel federal nu există o obligație generală pentru toți studenții la Medicină. Totuși, mai multe landuri au introdus așa-numita „Landarztquote” (cotă pentru medicii de țară), scrie National Institutes of Health.
Prin acest sistem, un anumit procent din locurile la Medicină este rezervat candidaților care semnează un angajament că vor lucra ulterior, timp de aproximativ 10 ani, ca medici de familie în zone rurale sau slab deservite. Cei care nu își respectă obligația pot fi sancționați cu penalități financiare semnificative.
Suedia
Educația universitară este gratuită, iar sistemul medical este predominant public. Nu există o obligație generală impusă tuturor absolvenților, însă distribuția personalului este gestionată prin sistemul de angajare și prin politici regionale, notează Commonwealth Fund.
Pentru zonele deficitare, autoritățile oferă stimulente salariale, condiții avantajoase de muncă sau facilități suplimentare. În unele cazuri, pot exista contracte individuale care presupun angajamente minime de durată.
Polonia
Polonia utilizează atât mecanisme de finanțare publică a studiilor, cât și programe de burse sau facilități condiționate. În anumite situații, beneficiarii sprijinului financiar trebuie să lucreze ulterior în sistemul public sau în zone cu deficit de medici.
Nerespectarea obligației poate duce la rambursarea sumelor primite. În plus, autoritățile poloneze au introdus măsuri pentru a crește numărul de locuri la Medicină, tocmai pentru a reduce presiunea deficitului de personal medical.
România se confruntă cu un deficit de medici
Deficitul de medici din țară trece de 15.000. Principala problemă este că cei mai mulți rămân după rezidențiat să lucreze în marile orașe. Potrivit ultimelor statistici OECD, România are o rată de 3,7 medici la 1.000 de locuitori, fiind sub media europeană de 4,3.
În acest context, edilii și managerii de spitale din orașele mici ajung să supraliciteze, ca să îi atragă pe specialiști.
În plus, statul pierde milioane de lei pentru instruirea absolvenților de medicină care nu ajung să profeseze. După șase ani de facultate, plătiți din bani publici, mii de tineri rămân în afara sistemului sanitar, spune ministrul Sănătății. Asta în timp ce zeci de spitale nu au personal suficient.
Responsabilii vor să introducă din nou specializarea de medic generalist, cu o pregătire accelerată de doi-trei ani, care va fi un liant între rezidenți și medicii specialiști.
Anual, din facultățile de medicină ies mii de absolvenți care nu prind un loc la rezidențiat, care pleacă peste hotare ori pur și simplu renunță la cariera medicală.
Pregătirea fiecăruia costă cam 19.000 de lei pe an, ceea ce, pentru cei șase ani de medicină, înseamnă o investiție de câteva milioane de lei - pentru toți.
Bani pierduți, pentru că acești absolvenți nu ajung să practice medicina la noi. Asta în timp ce, în unitățile sanitare, se închid secții ori nu pot fi asigurate gărzile din lipsă de personal, iar pacienții au de suferit.
România este una dintre puținele țări din Europa în care, deși au o diplomă de medic, absolvenții nu pot obține dreptul de liberă practică dacă nu sunt medici rezidenți. În Germania, de pildă, unde nu există rezidențiat, cei care termină facultatea de medicină se pot angaja direct, printr-un interviu la spital.
Criză de medici în spitalele din sud-estul țării
Tot mai multe spitale din sud-estul țării nu mai au noaptea doctor neurolog de gardă. Pacienți grav bolnavi sunt trimiși dintr-un județ în altul sau aduși în București.
Medicii sunt prea puțini, iar managerii recunosc că lipsesc specialiști și la cardiologie, radiologie sau ATI. Ministerul Sănătății ia în calcul reducerea orelor de gardă pentru anumite specialități.
La Spitalul Județean din Ploiești, garda de neurologie este rară. Cele mai multe cazuri acute, cu AVC de exemplu, sunt trimise la Târgoviște, ceea ce înseamnă timp pierdut pentru pacienți. Au fost scoase la concurs 5 posturi, dar nu există niciun candidat. Unii doctori cer acum 450 de lei pe ora de gardă.
Și la Târgoviște, gărzile de neurologie sunt asigurate cu greu, cu plăți suplimentare negociate pe gardă sau pe oră.
Nu sunt neurolgi suficienți nici în Ialomița, Călărași, Giurgiu, Argeș sau Teleorman. Foarte mulți pacienți cu probleme neurologice ajung în Capitală, unde locurile sunt limitate.
După programul normal de 7 ore, medicii intră direct în gardă și mai rămân în spital încă 17 ore. De multe ori, dimineața nu pleacă acasă, pentru că trebuie să continue munca, ajungând să stea la serviciu peste 30 de ore. O gardă pe lună este obligatorie, iar plata pentru orele de gardă se face la nivelul salariului din 2018.
România pierde milioane de lei pentru formarea medicilor care nu ajung să profeseze
Statul pierde milioane de lei pentru instruirea absolvenților de medicină care nu ajung să profeseze. După șase ani de facultate, plătiți din bani publici, mii de tineri rămân în afara sistemului sanitar, spunea ministrul Sănătății în urmă cu o lună. Asta în timp ce zeci de spitale nu au personal suficient.
Responsabilii vor să introducă din nou specializarea de medic generalist, cu o pregătire accelerată de doi-trei ani, care va fi un liant între rezidenți și medicii specialiști.
Anual, din facultățile de medicină ies mii de absolvenți care nu prind un loc la rezidențiat, care pleacă peste hotare ori pur și simplu renunță la cariera medicală.
Pregătirea fiecăruia costă cam 19.000 de lei pe an, ceea ce, pentru cei șase ani de medicină, înseamnă o investiție de câteva milioane de lei - pentru toți.
Bani pierduți, pentru că acești absolvenți nu ajung să practice medicina la noi. Asta în timp ce, în unitățile sanitare, se închid secții ori nu pot fi asigurate gărzile din lipsă de personal, iar pacienții au de suferit.
România este una dintre puținele țări din Europa în care, deși au o diplomă de medic, absolvenții nu pot obține dreptul de liberă practică dacă nu sunt medici rezidenți. În Germania, de pildă, unde nu există rezidențiat, cei care termină facultatea de medicină se pot angaja direct, printr-un interviu la spital.
Potrivit ultimelor statistici OECD, România are o rată de 3,7 medici la 1.000 de locuitori, fiind sub media europeană de 4,3.
Orașele mici oferă bonusuri și locuințe pentru a atrage medici
Lipsa acută de medici în orașele mici îi determină pe primari și pe managerii de spitale să supraliciteze, ca să îi atragă pe specialiști.
Se ridică blocuri noi, cu apartamente de serviciu, se modernizează centre medicale și se dau bonusuri importante. De pildă, la Spitalul Județean din Târgu Jiu, un cardiolog primește o mie de lei pentru fiecare gardă.
În Târgu Jiu, la secția de cardiologie, de luni de zile liniile de gardă sunt acoperite cu mare greutate.
Spitalul a primit de la Consiliul Județean fonduri pentru a putea plăti cu 1000 de lei net fiecare gardă făcută de cardiologi veniți din afara unității medicale. Cam cât ia un medic primar pentru o gardă făcută în weekend într-un spital de stat din București. Dacă au nevoie, medicii pot primi și locuință de serviciu. Astfel autoritățile vor să-i țină cât mai mult prin preajmă.
În județul Hunedoara, la Lupeni, s-au construit două blocuri de locuințe pentru medici. Autoritățile au reușit să atragă finanțări de zeci de milioane de euro pentru modernizarea spitalului, dar nu reușesc să găsească specialiștii de care are nevoie.
În comuna Runcu, din județul Gorj, a fost deschis un Centru de Permanență modern, dar lipsesc 7 medici de familie și 5 asistenți medicali. Tot pentru ei autoritățile locale au pregătit 4 garsoniere și un apartament.
