Scrisoarea emoționantă a unui nord-coreean: „Aveam un vis când eram tânăr, dar acesta e un privilegiu pentru bogați”
Yeji Lee, un nord-coreean care locuiește în ținutul Samjiyon din provincia Ryanggang, a vorbit într-o scrisoare adresată portalului NK News despre viața în Coreea de Nord.
„Am locuit în același loc în care propaganda nord-coreeană ne spune că s-a născut Kim Jong-il. Relicve ale epocii revoluționare se găsesc peste tot. Aveam un vis când eram tânăr. Am învățat să cânt la Palatul Copiilor din orașul natal, dar când am ajuns în școala primară n-am putut continua, din cauza problemelor de natură financiară. Deși în școala gimnazială și în liceu singurul meu vis era să studiez artele, nu le-am putut spune asta părinților, pentru că era foarte costisitor să urmez un colegiu de arte din Coreea de Nord, însă acesta este un privilegiu de care se bucură doar bogații.
Deși Coreea de Nord ar trebui să fie un stat socialist, fără bani nu poți face nimic. Nu puteam lăsa visul meu să se năruie, așa că de fiecare dată când cântăreți au venit în orășelul meu, am mes să îi văd. Când am absolvit și m-am angajat, Kim Jong-un a venit în orașul meu pentru prima dată în trei ani și, văzând spectacolele din oraș, ne-a criticat, spunând că muzica noastră ar trebui să fie mai modernă.
A doua zi, l-a trimis pe renumitul compozitor și cântăreț Ryum Chung să ne ajute. Am încercat să îmi urmez visul de a deveni artist după vizita lui Kim, dar nu am trecut de audiție din cauză că famila mea nu avea suficienți bani. Cântăreții primesc fonduri de la guvern de când Kim a spus că artiștii ar trebui să fie susținuți, dar atunci când o anumită slujbă primește suport financiar de la guvern, oamenii se grăbesc să se specializeze în acel domeniu.
Când am dat proba, am fost foarte emoționat, dar m-am gândit și că nu aș fi calificat pentru această poziție, din cauză că nu provin din clasa bogaților. Majoritatea celor care au venit să își încerce norocul erau bogați, iar eu nu aveam ce căuta printre ei. În cele din urmă, am renunțat la visul meu și nu am mai mers să văd niciun spectacol”, a mărturisit Yeji Lee, al cărui nume a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea, conform NK News.
El a vorbit și despre avantajele de care beneficiază orășelul, pentru că este locul nașterii lui Jim Jong-il.
„Spre deosebire de multe orășele, al meu a beneficiat de fonduri de la guvern: în timpul sărbătorilor, statele distribuie orez sau alte alimente locuitorilor. Pentru că se află în apropiere de vârful Jong II al muntelui Paektu, loc cunoscut pentru nașterea lui Kim Jong-il, majoritatea oamenilor trăiesc de pe urma protejării fostelor locuri de bătălie.
Am auzit că orășelul meu urmează să fie modernizat și că Kim Jong-un vrea să renoveze locurile semnificative ale revoluției. Totul este modernizat, deși este foarte scump și am auzit că se construiesc multe clădiri sofisticate.
Este frig în orășelul meu: plantăm cartofi în iunie și îi culegem în septembrie. Din cauza climatului, oamenii ne se pot ocupa de agricultură. Mai mult, nu pot cutiva pământul din cauză că sunt mulți copaci despre care autoritățile spun că au valoare istorică. Poți ajunge la închisoare dacă tai vreunul. Pentru că este aproape de graniță, securitatea este strictă: poliția secretă nu urmărește de aproape. După ce proba mea a eșuat, am început să fac diverse afaceri: de la vânzare de legume la trafic ilegal de produse. Am făcut multe lucruri ca să câștig bani și, din acest motiv, am ajuns în cele din urmă în China”, a mai povestit nord-coreeanul.
Din cauza sistemului închis, el spune că este naiv în diverse domenii, astfel că a fost păcălit adesea de chinezi.
„Am fost adesea păcălit din cauza lipsei de experiență. Am picat victimă fraudei, mi-am pierdut toți banii pe care îi strânsesem vânzând fructele culese într-o vară și n-am putut să dau ochii cu părinții mei. De aceea am decis să fug; știam foarte bine în ce situație financiară se afla familia mea și că fără acei bani o vor duce foarte greu în timpul iernii. Mi-am rugat prietenul să mă ia în China pentru o lună, ca să fac rost de ban. Nu am spus familiei, ceea ce regret. Când vorbesc cu ei la telefon, le cer scuze pentru ce am făcut.
Primul meu job după ce am părăsit Coreea de Nord a fost să produc rumeguș. M-am rănit într-o bătaie cu șeful meu chinez, care nu ne-a plătit. Am fost dus la spital cu prietenii mei, care în cele din urmă au fost prinși. Din cauză că prietenii mei au fost capturați, iar eu rămas singur, nu m-am putut întoarce acasă și am început să lucrez ca fermier la venirea primăverii. Am întâlnit un cuplu de bătrâni care s-au purtat frumos cu mine și, timp de un an, am lucrat în gospodăria lor. Apoi, pentru prima dată în doi ani am reușit să trimit vești acasă. În al treilea an am început să muncesc într-un restaurant și am aflat că există o cale prin care să ajung în Coreea de Sud. Am ajuns aici anul trecut.”
În luna septembrie a lui 2017, el a părăsit Centrul de Suport al refugiaților nord-coreeni.
„De atunci studiez, dar mi-am putut alege cariera. Am obligația de a câștiga bani pe care să-i trimit acasă. Tatăl meu se luptă cu o boală gravă. În timp ce scriu asta, mă gândesc la viitor și, din nou, sunt pe cale să renunț la visul meu, așa cum am făcut-o și în Coreea de Nord, unde am fost împiedicat de restricții de natură economică. Din fericire, guvernul sud-coreean mă susține din punct de vedere financiar.
Deși nu pot merge la unversitate, mica mea dorință este să spun lumii despre viața în Coreea de Nord. Mi-ar plăcea să studiez la Universitatea Hankuk pentru Studii Internaționale și să vorbesc despre situația din țara mea la Organizația Națiunilor Unite”, a conchis el.
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
