Orașul care nu s-a prăbușit. Cum a devenit Erzin un loc de refugiu în regiunea turcă Hatay, devastată de cutremure
Erzin este mic oraş din provincia Hatay din sudul Turciei, care a fost devastată de cutremurele din 6 februarie. În regiune, mii de clădiri au fost făcute una cu pământul, în timp ce alte zeci de mii sunt de nelocuit.
În schimb, Erzin a devenit o oază de siguranţă şi normalitate, în timp ce viaţa din jurul lui a fost bulversată de seismul de săptămâna trecută, scrie NBC News, citată de News.ro.
Bilanţul cutremurului Turcia şi Siria a depăşit 41.000 de morţi, devenind cel mai grav astfel de eveniment din istoria recentă a Turciei.
Moartea şi distrugerea înconjoară Erzin, dar în acest orăşel nicio clădire nu s-a prăbuşit şi nimeni nu a murit în urma puternicului cutremur. Locuitorii şi autorităţile spun că acest lucru se datorează unei intransigenţe de lungă durată în materie de construcţii. Pur şi simplu, nu s-a permis ridicarea niciunei construcţii care să încalce codurile ţării.
Beyaz Yalcin s-a numărat printre cei norocoşi. Când a avut loc cutremurul, ea se afla împreună cu cei patru copii mici ai săi în Erzin, şi nu acasă, în apropiere, la Gaziantep. Yalcin, în vârstă de 33 de ani, venise în oraş pentru o nuntă şi de atunci nu s-a mai întors acasă. Nu ştie dacă locuinţa ei mai este în picioare sau dacă, la fel ca multe altele din Gaziantep şi din întreaga regiune, a fost redusă la o grămadă de moloz.
"Sunt în stare de şoc. Nu vreau să mă confrunt din nou cu aceeaşi situaţie", spune ea.
Iar Yalcin nu este singura care rămâne în acest oraş de frică.
Zeci de mii de oameni s-au refugiat în Erzin după cutremure
Emre Tibikoglu, în vârstă de 39 de ani, care lucrează pentru municipalitate de şase ani, estimează că, după cutremur, în jur de 20.000 de persoane au venit la Erzin, ceea ce reprezintă o creştere cu aproximativ 50% a populaţiei oraşului.
"Ştim că ne aflăm într-o zonă seismică", a spus el, explicând că atât actualul primar, cât şi cei anteriori au insistat să nu se permită ridicarea de clădiri care nu respectă codurile de construcţie. Ori de câte ori oficialii şi-au dat seama că există clădiri construite ilegal, au obţinut demolarea lor, spune Tibikoglu.
"Unii localnici erau foarte supăraţi din această cauză", povesteşte el despre rezidenţii care locuiau în acele clădiri. Dar primarul a rămas ferm în decizia sa, ştiind că un cutremur major ar putea veni într-o zi.
Tibikoglu nu ştie de ce alte municipalităţi nu au făcut acelaşi lucru, dar suspectează o cârdăşie între politicienii locali şi antreprenori şi crede că nişte reglementări guvernamentale mai stricte ar fi putut limita o tragedie de o asemenea amploare.
În Erzin nu există clădiri înalte, ceea ce a diminuat riscurile, deşi unele construcţii din oraş au fost avariate până la punctul în care nu este sigur pentru oameni să rămână acolo. Cutremurul cu magnitudinea de 7,8 s-a simţit totuşi foarte puternic şi în Erzin, care se află la aproximativ 112 kilometri de epicentrul cutremurului.
În oraşele mai îndepărtate de centru, precum şi în cele apropiate, cum ar fi Osmaniye, aflat la doar 20 de kilometri de Erzin, casele au fost reduse la ruine, iar cei care au supravieţuit încă se luptă pentru a obţine ajutor. Unii au plecat spre Erzin, căutând adăpost la rude.
Localnicii cred că orașul a fost protejat de munți și de dealuri
Erzin este înconjurat de munţi şi de dealuri, iar localnicii cred că şi asta i-a protejat. Dar semnele cutremurului sunt totuşi prezente pe minaretele avariate şi pe resturile împrăştiate pe jos în staţia de autobuz, care a fost izolată.
În rest, viaţa a continuat în mare parte la fel. Localnicii iau masa în restaurante, iar magazinele au rămas deschise, în timp ce poliţia din centrul oraşului se concentrează mai degrabă pe dirijarea traficului în sensul giratoriu decât pe operaţiunile de căutare şi salvare.
Cu drumurile sale intacte şi având în vedere proximitatea faţă de zonele grav afectate, Erzin a devenit un punct de colectare a donaţiilor de alimente şi îmbrăcăminte. Oraşul oferă, de asemenea, ajutor noilor sosiţi care au venit fără mai nimic.
În centrul oraşului, Sultan Ergen stă cu soţul şi sora ei pe veranda mamei lor. În mod normal, nu locuiesc împreună, dar au fugit în casa mamei lor din Erzin pentru siguranţă, după cutremur. Ergen a făcut călătoria din Osmaniye împreună cu cei doi copii şi soţul ei, lunea trecută. Femeia spune că ştia că oraşul este mai sigur pentru că a suferit mai puţin şi în cutremure anterioare. Mama lui Ergen spune că oamenii din oraş au rămas în casă după cutremur pentru că au avut încredere în construcţia locuinţelor lor.
"Nu avem un plan în acest moment", spune Ergen, explicând că este posibil ca familia ei să nu se mai întoarcă niciodată în casa lor din Osmaniye. Vărul ei a fost una dintre numeroasele persoane ucise într-o clădire de lux din Antakya, în apropiere, unul dintre cele mai mediatizate blocuri care s-au prăbuşit.
Furia turcilor e în creștere
Inginerii din Turcia îşi exprimau de ani de zile temerile legatede clădirile prost construite, având în vedere vulnerabilitatea ţării la cutremure puternice. Îngrijorările au crescut după ce o lege din 2018 a oferit "amnistie" pentru clădirile neconforme, permiţându-le să fie folosite atât timp cât proprietarii plătesc o amendă statului.
Guvernul a promis acum o anchetă amănunţită şi a ordonat reţinerea a peste 100 de persoane din cauza clădirilor prăbuşite. Grupurile de opoziţie îl acuză însă pe preşedintele Recep Tayyip Erdogan că nu s-a asigurat că reglementările din construcţii au fost aplicate în mod corespunzător. Furia populară a crescut în legătură cu această problemă.
Şi în timp ce miile de clădiri prăbuşite alimentează această nemulţumire colectivă, familii precum cea a lui Ergen şi cea a lui Yalcin încearcă să se obişnuiască cu noile lor vieţi temporare în Erzin, oraşul rămas în picioare în mijlocul unui dezastru.
