Misterul „copitelor Diavolului” din zăpadă. Cum s-au trezit localnicii înconjurați de urme, pe o rază de 160 de kilometri
Dimineața de 9 februarie 1855 avea să rămână în istorie pentru localnicii din Devon și Dorset.
Pe o rază de 160 de kilometri, de-a lungul ținutului, oamenii aveau să descopere un șir neîntrerupt de urme în zăpadă, care păreau a fi făcute de o creatură misterioasă, scrie Daily Star.
În ciuda multiplelor încercări de a rezolva sau de a explica ceea ce s-a întâmplat în acea noapte, varianta cea mai plauzibilă, care a rămas în istorie, arată că urmele au fost făcute chiar de însuși Diavolul.
De atunci, povești similare au fost auzite în întreaga lume.
În dimineața zilei de 9 februarie, oamenii din Devon aveau să descopere în zăpadă o dâră de urme asemănătoare unor copite. Fiecare amprentă avea o lungime de 10 centimetri și o lățime de aproximativ 8 centimetri, iar fiecare pas era făcut la o distanță de 20 până la 40 de centimetri.
Se spune că au acoperit o zonă cuprinsă între 64 și 160 de kilometri, de la Exmouth la Topsham și peste râul Exe, apoi la Dawlish și Teignmouth, incluzând și Totnes și Torquay. Urmele au trecut peste acoperișuri și prin ziduri. Se spune că un set de amprente ar fi trecut peste râul Exe, continuând pe partea cealaltă ca, și cum creatura ar fi mers peste apă. Se presupune că toate urmele au apărut într-o perioadă de șase ore, iar ceea ce le-a făcut ar fi trebuit să se deplaseze cu o viteză de până la 27 kilometri pe oră.
Urma a fost raportată din 30 de locații din Devon, o linie neîntreruptă care a trecut peste acoperișurile caselor, a traversat râuri, a urcat pe ziduri înalte și a continuat peste căpițe de fân.
S-a raportat chiar că urma a intrat și a ieșit din țevi cu diametrul de doar 10 centimetri.
Urmele de copite în zăpadă se întindeau pe o distanță de 160 de kilometri în tot ținutul și s-a răspândit rapid informația că Diavolul a trecut prin Devon în acea noapte.
Într-o știre de la acea vreme, subiectul era prezentat astfel: „Se pare că, în noaptea de joi spre vineri, a căzut o ninsoare foarte puternică în apropiere de Exeter și în sudul Devonului. În dimineața următoare, locuitorii din orașele menționate mai sus au fost surprinși de descoperirea urmelor unui animal ciudat și misterios, înzestrat cu puterea de ubicuitate, deoarece urmele puteau fi văzute în tot felul de locuri inexplicabile - pe acoperișurile caselor și pe zidurile înguste, în grădini și curți, închise de ziduri înalte și de pavele, precum și în câmp deschis. Superstițioșii merg atât de departe încât cred că sunt urmele Diavolului însuși”.
În 1950, au fost descoperite pentru prima dată scrisori și desene din anii 1850, care detaliau misterul. Mai mulți preoți îi scriseseră venerabilului H. T. Ellacombe, vicarul din Clyst St. George, detaliind fenomenele din diferite parohii din Devon.
O scrisoare fusese, de asemenea, trimisă către Illustrated London News, cu trasee ale fenomenelor, și marcată cu mențiunea „Not for Publication”.
Unii spun că incidentul nu s-a întâmplat deloc, iar alții că a fost o farsă sau că urmele au fost făcute de animale, cum ar fi cai și ponei, sau chiar bursuci.
Alții cred că a fost un caz de isterie în masă în care oamenii au împărtășit o poveste care a devenit din ce în ce mai nebună, legând incidente care nu aveau nicio legătură reală.
Oricare ar fi adevărul, povestea s-a imprimat ferm în folclorul din Devon și este cunoscută în întreaga lume.
