El preia oficial funcția de la Keir Starmer, care și-a anunțat demisia luna trecută.
Potrivit Associated Press, Burnham a fost singurul candidat care a obținut suficient sprijin din partea colegilor săi deputați laburiști pentru a-l înlocui pe Starmer în funcția de lider al partidului de guvernământ.
Deoarece Partidul Laburist deține majoritatea în guvern, liderul său devine, de asemenea, prim-ministru al Regatului Unit.
Burnham a primit sprijinul a 349 dintre cei 401 de deputați ai Partidului Laburist și a fost desemnat lider al partidului în cadrul unei conferințe speciale a partidului, vineri. Totuși, el nu a devenit oficial prim-ministru imediat — acest lucru se va întâmpla luni, 20 iulie, când se va întâlni cu regele Charles al III-lea la Palatul Buckingham pentru a primi aprobarea oficială. Până atunci, Starmer rămâne prim-ministru interimar.
Associated Press prezintă modul și motivele pentru care Marea Britanie are un nou prim-ministru la doar doi ani după ce Starmer și-a condus partidul către o victorie electorală zdrobitoare:
De ce are loc o schimbare de lider în Marea Britanie, fără alegeri generale
Democrația parlamentară britanică permite partidelor aflate la guvernare să-și schimbe liderii în timpul mandatului, câștigătorul devenind prim-ministru fără a fi necesare alegeri generale.
Prim-miniștrii pot fi înlocuiți dacă au demisionat din funcția de lider al partidului lor sau au fost forțați să plece în urma unei contestații la conducere.
Următoarele alegeri naționale nu trebuie să aibă loc decât în 2029, la cinci ani de la ultimele alegeri din 2024.
Starmer a anunțat că demisionează din funcția de lider al Partidului Laburist pe 22 iunie, după doar doi ani la putere, punând capăt unui mandat marcat de o serie de greșeli politice — în special decizia sa de a-l numi pe un bărbat cu legături strânse cu defunctul infractor sexual Jeffrey Epstein în funcția de ambasador al Marii Britanii în Statele Unite.
Pierderile grele suferite de Partidul Laburist în cadrul alegerilor locale de la jumătatea mandatului, din luna mai, i-au determinat pe mulți parlamentari să ceară demisia lui Starmer. Iar când Burnham — favorizat de mulți membri ai Partidului Laburist pentru a conduce partidul și țara — a câștigat o alegere specială pentru un loc în Parlament, Starmer a cedat presiunii crescânde de a demisiona.
Demisia sa a declanșat automat o cursă pentru conducerea Partidului Laburist. Conform regulilor Partidului Laburist, un parlamentar poate contesta liderul dacă are sprijinul unei cincimi din parlamentarii partidului din Camera Comunelor.
Nu a existat niciun alt candidat în afară de Burnham, care a depășit cu ușurință acest prag.
Burnham va fi al șaptelea prim-ministru într-un deceniu
Nu este neobișnuit ca prim-miniștrii să ajungă la putere fără alegeri generale în cadrul sistemului parlamentar britanic.
De fapt, patru dintre cei șase prim-miniștri britanici din ultimul deceniu au preluat funcția de conducere câștigând competiții interne pentru conducerea partidului, în locul predecesorilor lor, și nu prin vot public.
În anii 2010, atât Theresa May, cât și Boris Johnson au devenit prim-miniștri după ce au câștigat alegerile interne pentru conducerea Partidului Conservator, în urma demisiei predecesorilor lor în timpul mandatului.
Când Johnson și-a anunțat demisia în 2022, conservatorii au organizat o competiție pentru conducerea partidului, iar membrii partidului au ales-o pe Liz Truss să-i ia locul. Iar când Truss a demisionat, doar 49 de zile mai târziu, ea a fost, la rândul ei, înlocuită de Rishi Sunak printr-un proces similar.
Burnham va deveni astfel al șaptelea prim-ministru într-un deceniu turbulent al politicii britanice, marcat de o succesiune rapidă de lideri care, toți, într-o anumită măsură, nu au reușit să gestioneze cu succes consecințele haotice ale deciziei Marii Britanii de a se separa de Uniunea Europeană.
Puterea trece în alte mâini printr-un ritual bine pus la punct
După ani de schimbări frecvente la conducere, succesiunea evenimentelor tradiționale care însoțesc transferul puterii a devenit familiară pentru mulți britanici.
Luni, 20 iulie, Starmer își va ține discursul de rămas-bun în fața publicului, înainte de a se îndrepta spre Palatul Buckingham pentru o scurtă întâlnire cu regele și pentru a-și depune demisia în mod oficial.
După plecarea lui Starmer, va veni rândul lui Burnham să sosească la palat, unde Charles îi va cere în mod oficial să formeze un guvern.
Ceremonia privată este cunoscută sub numele de „Sărutul mâinilor”, în conformitate cu tradiția istorică, deși, de fapt, nu se sărută nici o mână, iar cei doi bărbați vor da, cel mai probabil, o strângere de mână.
Când Burnham va părăsi palatul, va deveni cea de-a 59-a persoană care ocupă funcția de prim-ministru britanic. Apoi se va deplasa cu mașina la reședința sa oficială de la nr. 10 Downing Street, unde se așteaptă să facă prima sa declarație în calitate de prim-ministru.
Întreaga secvență este, de obicei, transmisă în direct la televiziune — și se va încheia în câteva ore.
