Lumea fără reguli: cum Trump, Putin și China rescriu lupta pentru leadership global - presa internațională

Războaiele din Ucraina, Gaza şi Sudan; termenii în care ar trebui să se desfăşoare comerţul, tarifele şi exploatarea resurselor naturale; interpretarea libertăţilor şi a drepturilor omului - totul este supus voinţei actorilor care nu se mai simt legaţi de ordinea internaţională apărută după al Doilea Război Mondial.

Pumnul în masă dat de Trump

Trump a ajuns la Casa Albă dând cu pumnul în tabla de şah, deja şubredă, a ordinii internaţionale. Preşedintele american a perturbat şi a tăiat finanţarea organizaţiilor de ajutor umanitar şi a ONU, a rescris regulile comerţului şi cooperării militare cu partenerii NATO şi a făcut ca pieţele şi ţările să se teamă de următoarea sa mişcare.

Anul acesta, el a decis să atace nave despre care se presupune că au legătură cu traficul de droguri, ucigându-le echipajele, a promovat procese de pace în afara mecanismelor internaţionale de soluţionare a conflictelor şi chiar i-a sancţionat pe judecătorii Curţii Penale Internaţionale, responsabili de respectarea dreptului internaţional.

"Intern şi extern, Trump crede în utilizarea puterii şi vede limitele legale ca lucruri fictive care nu ar trebui să-l deranjeze", a declarat pentru EFE Richard Gowan, director de program pentru Instituţii şi Afaceri Globale la International Crisis Group.

Preşedintele american a mers până acolo încât a propus transformarea Gazei într-o Rivieră fără palestinieni şi şi-a "vândut" pe post de acorduri de pace eforturile de mediere în peste 10 conflicte - acorduri care, în cel mai bun caz, au dus la armistiţii, dar pe care le-a considerat suficient de importante pentru a revendica Premiul Nobel pentru Pace, ca şi cum ar fi fost o recompensă pentru că şi-a făcut bine temele.

"Cred că Trump are o convingere instinctivă că lumea ar trebui condusă prin cooperarea dintre marile puteri şi că restul ţărilor nu ar trebui să se amestece", totul impulsionat de un amestec de interes personal şi narcisism, adaugă Gowan.

Rusia, de la consensul de la Ialta la teoria haosului

Preşedintele rus Vladimir Putin pledează de ani buni pentru o revenire la consensul creat la Conferinţa de la Ialta din februarie 1945, unde a fost fondată ONU, dar în care Europa a fost divizată în două blocuri.

Reînviind retorica populistă împotriva hegemoniei coloniale a Occidentului, Putin încearcă să se poziţioneze ca lider al Sudului Global, argumentând că este necesară o ordine multipolară cu centre multiple de putere.

Cu toate acestea, în ultima vreme, pe măsură ce războiul din Ucraina se prelungeşte, analiştii de la Kremlin îmbrăţişează ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Teoria Haosului, care postulează că nu există principii universale de justiţie şi drepturi ale omului, ci mai degrabă militarizarea societăţii şi apărarea fără compromisuri a securităţii naţionale, explică Anton Barbaşin, directorul site-ului web Riddle Russia.

În această lume nouă, fără reguli, Rusia se poate alia cu regimuri complet diferite, de la India democratică la Coreea de Nord autoritară şi Myanmar. Dacă aliatul tău, Bashar al-Assad, este răsturnat de la putere în Siria, îi acorzi azil şi a doua zi intri în negocieri cu noile autorităţi.

În acest sens, titlul unui raport prezentat în septembrie de Clubul de Discuţii Valdai, la care Putin participă în fiecare an, a fost "Dr. Haos sau cum să nu mai ai frică şi să îmbrăţişezi dezordinea" mondială.

Conform acestei teorii, etica nu mai guvernează comportamentul pe arena internaţională, astfel încât apărarea intereselor naţionale justifică orice acţiune, inclusiv bombardarea infrastructurii civile din Ucraina. În această nouă dezordine mondială, armata este esenţială, motiv pentru care războiul este normalizat ca instrument al politicii externe, iar instituţiile internaţionale nu joacă niciun rol în rezolvarea conflictelor.

"Cred că ceea ce îşi doreşte cu adevărat Rusia este ca Statele Unite să o recunoască din nou ca egală a lor", a spus Gowan.

China, un gigant precaut care vinde încredere

Cu pragmatismul său tradiţional, Beijingul a îmbrăţişat zicerea "pescuitul în ape tulburi aduce şi avantaje" şi, confruntată cu peisajul global turbulent, încearcă să se poziţioneze ca o putere responsabilă şi un partener de încredere, reticent faţă de schimbările bruşte de direcţie.

Apelurile la dialog, cooperarea "pentru un viitor comun pentru întreaga umanitate" şi angajamentul faţă de multilateralism sunt pilonii strategiei Chinei de a proiecta o imagine de stabilitate care, cu toate acestea, se loveşte de suspiciunea Occidentului din cauza dezechilibrelor comerciale şi a rivalităţii tehnologice.

Această neîncredere se datorează şi ambiguităţii practicate de diplomaţia chineză în domenii precum războiul din Ucraina, unde Beijingul susţine că a adoptat o poziţie constructivă, dar ignoră în acelaşi timp apelurile internaţionale de a-şi folosi legăturile strânse cu Moscova pentru a pune capăt războiului.

Această alianţă, la fel ca cele pe care le menţine cu Iranul, Venezuela şi Cuba, nu împiedică China - în ciuda fricţiunilor comerciale repetate - să se relaţioneze cu Europa, pe care o consideră un partener comercial indispensabil care poate echilibra balanţa multilaterală pe fondul agresivităţii SUA.

Tensiunile din relaţia mereu complicată cu Washingtonul privind Taiwanul şi securitatea în Indo-Pacific s-au intensificat din cauza războiului comercial, aflat în prezent într-o fază de armistiţiu.

Spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în timpul primului mandat al lui Trump, acest nou război comercial nu a luat prin surprindere China care, în ultimii ani, a urmărit autosuficienţa tehnologică şi, pe lângă faptul că a răspuns cu aceeaşi măsură la rundele succesive de tarife, şi-a folosit dominaţia în domeniul pământurilor rare ca principal instrument de negociere.

"Chinezii sunt cei care, cred eu, că încearcă să pară responsabili şi să se comporte ca nişte adulţi. Cred că nu trebuie să facă prea multe pentru a beneficia de retragerea SUA din leadership-ul internaţional. Pur şi simplu trebuie să rămână pe loc şi să spună: 'Încă vrem să jucăm după reguli'", a remarcat Gowan.

Articol recomandat de sport.ro

Ce face Kayla Simmons, la 30 de ani, după ce s-a lăsat de volei