Mărturii după explozia care a devastat Beirutul. Cel puțin 113 oameni au murit
Libanul este în doliu şi în stare de urgenţă după uriaşa explozie din Beirut. Cel puţin 113 oameni au murit și tot atâția sunt dați dispăruți.
Numărul răniților trece de 4 mii. Deflagrația a fost atât de violentă încât a fost înregistrată de senzorii Institutului american de geofizică drept cutremur cu magnitudinea de 3,3. De vină pentru această castastrofă ar fi fost peste 2.700 de tone de azotat de amoniu confiscate de pe o navă şi ţinute de ani de zile într-un depozit în condiţii precare.
Până la 300.000 de persoane au rămas fără domiciliu anunță guvernatorul Beirutului. Implicațiile merg însă mult mai departe întrucât portul din Beirut era plămânul economic al țării.
Imaginile ajunse instantaneu pe internet au înfiorat întreaga planetă. Pentru o secundă, s-au derulat, parcă, scene din timpul bombardamentelor atomice din Japonia, de la care se vor împlini 75 de ani chiar mâine.
Marwan Abboud, guvernator Beirut: ”Seamănă cu ce s-a întâmplat în Japonia, la Hiroshima şi Nagasaki. La asta mă duce gândul. Trebuie să fim curajoşi şi să rămânem uniţi. Asta se întâmplă unui popor care plânge”.
Martor: ”Geamurile maşinii s-au spart, maşinile din jurul nostru, clădirile toate geamurile s-au spart. Ploua cu sticlă peste tot în Beirut”.
O româncă stabilită în Beirut a fost suprinsă de deflagraţie în trafic.
Rim Sbeiti: ”A căzut ceva pe maşina mea, tot geamul pe mine. Şi a venit un TIR foarte mare, m-a mişcat toată. Am început să plâng, să ţip. Mă gândeam că am murit, că a venit să ne omoare. Eram în mijlocul străzii, au venit nişte fete pline de sânge, m-au scos. Ne-am dat la o parte că ziceam că mai vine încă o bombă”.
Au urmat ore de haos. Clădiri întregi pulverizate de suflul exploziei, mașini răsturnate, de parcă ar fi trecut o tornadă. Mulţi oameni au rămas prinşi sub dărmături.
Alex Crawford, reporter: ”Toţi cei care au simţit impactul acestei uriaşe explozii sunt în şoc total. Priviţi la urmările acestei deflagraţii feroce, iată ce s-a întâmplat. Acestea sunt blocuri mari de locuinţe. Peste tot pereţii sunt găuriţi, balcoanele au fost spulberate, geamurile au fost sparte, sunt resturi împrăştiate peste tot. Locatarii încearcă să mai recupereze câte ceva din bunurile lor. Suntem într-un oraş care a suferit, de-a lungul anilor, atât de multe conflicte, atâta teroare şi devastări, dar totul a ajuns acum la un nivel de neînchipuit. În câteva minute Beirutul a fost pus în genunchi, într-o manieră pe care mulţi au descris-o drept apocaliptică”.
Spitalele au fost copleşite de numărul uriaş de răniţi.
Unda de şoc a fost simţită ca un cutremur până la sute de kilometri depărtare. Chiar şi la Nicosia, capitala insulei Cipru, situată la 240 de kilometri distanţă.
Oamenii nu şi-au pierdut doar casele, ci şi micile afaceri din care trăiau. Michel Haibe a venit să vadă ce-a mai rămas din magazinul lui de electrice: "În 40 de ani de război am văzut toate nenorocirile, dar nimic ca asta. Ca şi cum criza economică, pandemia, revoluţia nu erau poveri suficient de grele, asta le întrece pe toate.”
Preşedintele american s-a repezit să vorbească de un atac.
President Trump: ”Statele Unite sunt gata să ajute Libanul. Pare să fi fost un atac îngrozitor”.
Înainte să fie contrazis chiar de Pentagon. Şi autorităţile libaneze au respins orice implicare din afara ţării. Susţin că sursa deflagraţiei a fost un depozit din port unde erau stocate, în condiţii precare, şi de peste 5 ani, peste 2.700 de tone de azotat de amoniu. Un îngrăşământ important, dar şi puternic exploziv, care a provocat și, la noi, o tragedie, - în 2004, la Mihăilești, în Buzău. A fost, de altfel, folosit pentru bombe peste tot în lume. De pildă în atentatul de la Oklahoma, din 1995, când au murit 168 de persoane şi 680 au fost rănite.
Azotatul de amoniu a ajuns în Liban pe nava Rhosus, sub pavilion moldovenesc, arestată în port în 2013, după ce aceasta acostase din cauza unor probleme tehnice. Plecat din Georgia, vasul se îndrepta spre Mozambic, unde urma să descarce încărcătura. Autoritățile libaneze au inspectat atunci nava și i-au interzis navigarea ulterioară din cauza încălcării regulilor de exploatare. Încărcătura a fost confiscată şi mutată în depozitele portului.
Anthony May, specialist în explozibili: ”Azotatul de amoniu ar fi declanşat un nor galben. Sugestia mea e că erau mai multe feluri de materiale în acel depozit. O dovedeşte şi faptul că imaginile arată o flacără foarte intensă. Aşa ard explozibilii lăsaţi grămadă, la liber”.
Dezastrul este o lovitură năprasnică pentru Liban. Statul este în pragul colapsului. Cea mai gravă criză economică de la războiul civil, încheiat în 1990, este dublată de tulburări politice şi proteste.
Numeroase ţări şi-au oferit ajutorul, Israelul, Franța şi Statele Unite fiind printre primele.
