Jurnal răvăşitor. Cât de greu este să trăiești lângă un infectat cu coronavirus
Explozie de cazuri de infectare cu coronavirus în New York. În spitale nu sunt paturi pentru toţi bolnavii, aşa că mulţi sunt izolaţi acasă.
O jurnalistă, editor-adjunct la New York Times, a ţinut un jurnal răvăşitor despre ce înseamnă să stea în locuinţă, alături de soţul ei, depistat pozitiv.
"Parcă trăiesc într-o buclă temporală." - scrie Jessica Lustig în jurnalul ei. Soțul bolnav a fost izolat într-un dormitor, pentru a o feri pe fiica lor, adolescentă. Doar femeia întră în camera bărbatului pentru a-l îngriji.
Gavin Macgregor-Skinner, director Global Biorisk Advisory Council: "Niciunul dintre ceilalţi membri ai familiei nu trebuie să între în camera bolnavului. Să nu-i atingă hainele, aşternuturile, nici tacâmurile, farfuriile, orice atinge el. O singură persoană din familie, cea care îl are în grijă, trebuie să între în contact cu bolnavul sau bolnavii."
Dar, pentru Jessica, acest lucru înseamnă o rutină zilnică stresantă și epuizantă. Trebuie să se asigure că bolnavul mănâncă, în condițiile în care nu mai are miros, prezintă senzație de vomă și simte permanent că se sufocă. În plus, femeia îi verifică mereu temperatura corpului, îi monitorizează saturația de oxigen cu un aparat procurat cu ajutorul unei cunoștințe, îi dă medicamentele și se spală la nesfârșit pe mâini.
Orice obiect folosit de el, mai spune Jessica, trebuie dus cu grijă la bucătărie sau baie, unde ea încearcă să-l dezinfecteze fără să-l atingă cu mâinile goale.
Gavin Macgregor-Skinner, director Global Biorisk Advisory Council: ”Asiguraţi-vă că toate tacâmurile şi vesela cu care hrăniţi bolnavul sunt ţinute separat şi spălate separat."
Specialiștii insistă că atât îngrijitorul, cât și pacientul de acasă trebuie să poarte măști.
Gavin Macgregor-Skinner: "Să aibă o mască lângă pat, care trebuie pusă când cel care îl îngrijeşte vine să-l hrănească, să-i dea apă sau medicamente, ori să-l ajute să meargă la toaletă."
Cât despre alte echipamente de protecție recomandate...
Dr. Jennifer Lee, medic, George Washington Hospital: "Nu cred că pentru tratarea acestor pacienţi la domiciliu îngrijitorii au echipament de protecţie adecvat pentru ei şi bolnavi."
Presiunea psihică și emoțională apasă enorm. Femeia scrie în jurnal că nopțile sunt cele mai grele - cu teamă, coșmaruri și halucinații.
Bărbatul nu o recunoaște, iar pe fiica lor o strigă cu numele unei prietene din tinerețe. Anxietatea îi poate face pe oameni să clacheze.
Experții recomandă să ascultăm muzică ori să încercăm să citim. Și ar fi bine să avem pe cineva cu care să stăm de vorbă - pentru a ne scutură de această povară.
