Citând un membru al comisiei de securitate a parlamentului, televiziunea de stat a precizat că proiectul include "dispoziţii financiare şi sisteme de taxare în riali", moneda iraniană, precum şi cooperarea cu Omanul, aflat de cealaltă parte a strâmtorii.
De asemenea, include "interdicţia de trecere pentru americani şi regimul sionist" (Israel), precum şi interdicţia pentru alte ţări care au impus sancţiuni împotriva Iranului.
În timp de pace, aproximativ o cincime din ţiţeiul şi gazele naturale lichefiate din lume tranzitează prin Strâmtoarea Ormuz.
De la începutul războiului, traficul de acolo a scăzut cu aproximativ 95%, potrivit platformei de urmărire maritimă Kpler. Repercusiunile se resimt pe toate pieţele energetice globale.
Radiografia completă a războiului din Orientul Mijlociu explicată pas cu pas
Mii de militari americani au fost mobilizați suplimentar în zona Golfului Persic. Aici a ajuns zilele trecute și nava anfibie USS Tripoli, care s-a alăturat altor două grupări de portavioane.
Surse de la Pentagon vorbesc despre pregătire amănunțite pentru lansarea unor misiuni terestre în Iran, ceea ce ar duce la o escaladare fără precedent a acestui război.
Cosmin Stan și echipa grafică a Știrilor PRO TV au realizat o radiografie completă a conflictului din Orientul Mijlociu, explicată pas cu pas.
Războiul din Orientul Mijlociu ne-a arătat ceva ce puțini anticipau. Nu doar cât de mult poate lovi Iranul, ci cât de greu poate fi lovit.
Sunt mulți. La adâncimi de până la 500m există o rețea întreagă de baze militare subterane. Din această adâncime, Iranul poate lansa simultan sute de drone Shahed 136. Fiecare cântărește circa 200 kg, are o rază de acțiune de 2.500 km și costă aproximativ 20.000 dolari, adică de 17.000 de ori mai ieftină decât un avion F-35 american.
Dar drona nu este arma Iranului care stârnește cea mai mare îngrijorare. Racheta hipersonică Fatah atinge 15 mach, adică aproape 16.000km/h la această viteză, o țintă regională poate fi lovită în mai puțin de 7 minute, iar țintele din regiune sunt bine cunoscute.
Rafinăria Ras Taura din Arabia Saudită procesează aproximativ 7% din oferta globală de petrol. Se află la 650km de Iran. Portul Jebel Ali din Dubai gestionează 22 de milioane de containere anual și asigură 80% din importurile miratelor. Și apoi sunt bazele americane din Golf, Al Udeid în Qatar, cu aproximativ 10.000 de militari și 100 de aeronave, sau Bahrain, unde se află cartierul general al Flotei a 5-a toate depinde o singură rută, Strâmtoarea Ormuz, pe hartă pare largă 39km.
În realitate, culoarul navigabil are doar 3,2 km pe sens. Prin acest spațiu treceau zilnic între 17 și 21 de milioane de barili de petrol un petrolier la fiecare 6 minute, zi și noapte.
Prețul petrolului ar putea depăși 200 dolari pe baril, Europa ar pierde 35% din aprovizionarea cu gaz. De aceea nu vorbim în acest moment doar despre un conflict militar. Vorbim despre un echilibru fragil între două forțe care știu exact ce au de pierdut și care știu amândouă că într-un război total nu există câștigători.
.webp)
