Exod din Londra către suburbii și zonele rurale. „Va fi ca un oraş fantomă”
Pandemia de coronavirus schimbă viața oamenilor în toate sensurile posibile.
Ce i-a atras în trecut spre orașele mari, care freamătă de viață și de oportunități, este exact ce îi alungă acum către zonele mai puțin aglomerate.
Londra ilustrează grăitor noul fenomen al exodului din metropole către surbubii ori chiar zone rurale.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
Înaintea pandemiei, mulţimi de oameni „migrau” spre centrul Londrei în fiecare zi de lucru. Acum nu mai e aşa. Clădirile de birouri sunt aproape pustii. E linişte şi pe străzile faimoase pentru aglomeraţie, trafic, larmă, în general pentru atmosferă vibrantă.
Pandemia de Covid-19, munca de acasă, incertitudinea care nu se mai sfârşeşte. Toate au pus surdină unuia dintre cele mai animate oraşe ale lumii.
Când corporatiştii, cei care lucrau în birourile din centru, rămân acasă, au de suferit micii comercianţi care depind de ei.
Comerciant: „Vom zbura cu toţii de aici. Va fi ca un oraş fantomă”.
Nu doar că oamenii evită centrul Londrei, mulţi vor acum chiar să se mute din Londra. Au început să pună preţ pe ceea ce metropola nu le poate oferi uşor şi ieftin - spaţiu, case familiale, curţi şi grădini.
Agata Olszewska: „Ne gândeam să mai stăm vreo doi ani în capitală. Dar această pandemie ne-a făcut să ne hotărâm: ne mutăm chiar acum”.
După luni de muncă de acasă, Michael şi Agata s-au decis să plece din Londra.
Michael: „De ce ar trebui să mai locuim în oraş? Munca de acasă înseamnă că acasă poate fi oriunde. De ce să nu te muţi într-un loc unde intri într-o comunitate frumoasă, unde ai locuri în jur pentru relaxare?”
Felul în care londonezii răspund la criza sanitară ar putea remodela ţesătura socială şi economică a Londrei.
Dar nu ar fi pentru prima dată în istorie. Ciuma de la 1600, ultima mare criză pandemică de la Londra, a ucis, conform estimărilor, 100.000 de oameni, cam un sfert din populaţia de atunci a oraşului.
Marea ciumă, marile incendii, bombardamentele naziste, criminalitatea extremă şi sărăcia. Lunga istorie a Londrei este marcată de violenţe la extrem, boli şi suferinţă. Iar cercetarea istoriei ne arată că, atunci când londonezii au avut ocazia să fugă de pericol şi greutăţi, adesea au făcut-o.
Dar s-au întors. Mărturie stau, în acest sens, bogăţia şi măreţia actuală a Londrei, statutul la care a ajuns metropola britanică.
