Elveția va organiza duminică un referendum privind o neutralitate „mai strictă”, care ar bloca sancțiunile împotriva Rusiei

Un vot „da” ar împiedica efectiv Elveția să impună sancțiuni împotriva Rusiei, cu excepția cazului în care acestea ar fi aprobate de Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite, unde Moscova deține dreptul de veto, arată POLITICO.

De asemenea, un vot „DA” ar împiedica Berna să coopereze din punct de vedere militar cu o alianță precum NATO, cu excepția cazului în care Elveția însăși ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o amenințare iminentă, potrivit News.ro.

Rusia a susținut în mod deschis această „inițiativă privind neutralitatea”, care vizează interdicția de a încheia alianțe de apărare și de a participa la sancțiuni, inițiată de fostul ministru elvețian Christoph Blocher.

„Nu este un vot împotriva neutralității - neutralitatea se bucură de un sprijin foarte mare - ci este vorba despre ceea ce înseamnă neutralitatea”, punctează Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna și analist la LeeWas.

Cât de neutră poate rămâne o țară?

Însă referendumul depășește granițele acestei țări alpine. El ridică întrebarea cât de neutră poate rămâne o țară în actualul peisaj al securității europene, în care Rusia duce un război împotriva Ucrainei, iar încrederea tradițională a continentului în garanțiile de securitate oferite de SUA este amenințată.

Alte țări neutre, precum Austria și Irlanda, intenționează să-și majoreze cheltuielile pentru apărare și să stabilească legături mai strânse cu NATO.

În cadrul sistemului actual, neutralitatea permanentă a Elveției este recunoscută de dreptul internațional, dar Berna își păstrează libertatea de a decide cum își aplică politica mai largă de neutralitate - și, în ultimă instanță, are dreptul suveran de a modifica sau de a renunța la acest statut. Deși i se interzice să participe la războaie între state sau să ofere sprijin militar, guvernul poate decide dacă să impună sancțiuni economice sau să coopereze cu alianțele militare fără a se alătura acestora.

„În prezent, guvernul dispune de o oarecare marjă de manevră și o folosește. Întrebarea pe care o pune acest referendum este dacă oamenii consideră că acest lucru este bine sau dacă ar trebui să existe limite mai stricte în ceea ce privește neutralitatea”, arată Wasserfallen.

Flexibilitate pusă sub presiune

Această flexibilitate a fost pusă sub presiune după invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Începând din februarie 2022, guvernul elvețian a adoptat în mare măsură sancțiunile UE împotriva Moscovei, ceea ce a stârnit o reacție negativă în rândul susținătorilor unei interpretări mai stricte a neutralității.

Inițiativa a luat naștere din această reacție negativă. Ea a fost lansată de Pro Schweiz, un grup național-conservator strâns asociat cu Partidul Popular Elvețian (SVP) de dreapta, miliardarul și fostul consilier federal Christoph Blocher fiind una dintre forțele motrice din spatele campaniei.

Guvernul elvețian se opune propunerii, la fel ca toate partidele politice majore, cu excepția SVP.

„Inițiativa riscă să transforme neutralitatea în izolare, iar izolarea în lumea de astăzi nu este o strategie de securitate prea bună”, a susținut Corina Gredig, o deputată din partea Partidului Verde-Liberal.

Ce arată sondajele

Sondajele din această lună au arătat, de asemenea, că aproape două treimi dintre alegători se opun inițiativei.

68% dintre respondenți erau dispuși să respingă adoptarea unei definiții mai stricte a neutralității oficiale a țării, propusă în cadrul plebiscitului inițiat de Partidul Popular Elvețian (SVP), potrivit unui sondaj realizat de 20 Minuten și Tamedia, publicat săptămâna trecută. Doar 31% s-au declarat în favoarea propunerilor prezentate în cadrul referendumului privind „Păstrarea neutralității elvețiene”.

Un sondaj separat realizat de ⁠GFS Bern pentru postul de televiziune SRG a arătat că 63% se pronunțau împotriva propunerii, iar 34% erau în favoarea acesteia.

Ambele sondaje au evidențiat o opoziție tot mai mare față de propunere.

POLITICO a discutat cu parlamentari elvețieni și experți despre ambele aspecte ale dezbaterii. Aceștia descriu un referendum care pune în joc identitatea și prestigiul Elveției pe scena mondială, precum și atractivitatea țării pentru mediul de afaceri, într-o perioadă marcată de schimbări de opinie în materie de securitate.

De ce este Elveția neutră

Rădăcinile neutralității elvețiene sunt adesea atribuite înfrângerii confederaților elvețieni în bătălia de la Marignano din 1515. Aceasta a fost recunoscută oficial de alte țări europene în 1815 și consacrată în Constituție în 1848.

Elveția a reușit să treacă prin ambele războaie mondiale fără a lua oficial partea vreuneia dintre părți - însă există o limită până la care o națiune poate menține neutralitatea atunci când este înconjurată de conflicte armate, a explicat Thomas Maissen, istoric elvețian și profesor la Universitatea din Heidelberg.

„În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, guvernul elvețian a dat dovadă de mult pragmatism: a declarat neutralitatea și a încercat să o respecte pe cât posibil”, a spus el. „Însă țara a fost înconjurată de puterile Axei după înfrângerea Franței în 1940. Nu exista nicio ieșire realistă, în afară de a sprijini efortul de război al Germaniei. Țara era neutră în teorie, dar toată lumea știa că, din punct de vedere economic, susținea cel de-al Treilea Reich”, arată profesorul.

Cât de neutră este Elveția

Semnificația neutralității a evoluat de-a lungul timpului. Elveția a participat la sancțiunile economice împotriva Irakului în 1990 și s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace al NATO în 1996.

Invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia și escaladarea operațiunilor hibride ale Moscovei pe teritoriul european au remodelat calculele de securitate ale Elveției și au forțat-o să se confrunte cu ceea ce înseamnă neutralitatea în practică. Berna își consolidează apărarea, majorează cheltuielile militare și își extinde cooperarea cu partenerii europeni.

O strategie de securitate elvețiană publicată la începutul acestei luni avertizează asupra unui peisaj de securitate „deteriorat drastic” și solicită achiziționarea de rachete cu rază lungă de acțiune și drone.

Începând din 2025, Berna a participat la proiecte selectate în cadrul Cooperării Structurate Permanente (PESCO) a UE în domeniul apărării. Elveția și-a intensificat, de asemenea, parteneriatul de lungă durată cu NATO printr-un dialog politic mai strâns și prin eforturi de îmbunătățire a capacității armatei elvețiene de a opera alături de forțele aliate, inclusiv în domenii precum puterea aeriană, comunicațiile, spațiul și reziliența. Cu toate acestea, Elveția rămâne în afara alianței.

Susținătorii inițiativei privind neutralitatea susțin că această schimbare a mers deja prea departe și că sancțiunile împotriva Rusiei, în special, au compromis poziția tradițională a Elveției.

Ce spun susținătorii referendumului

„Imaginea Elveției ca națiune neutră a fost pătată”, a declarat Samuel Sommaruga, un medic care conduce o organizație ce susține inițiativa. „Ne-am aliniat unui bloc, am urmat Europa”, reproșează el.

Elveția are mult de pierdut, susține Sommaruga. „Neutralitatea permite asumarea unui rol de mediator. De asemenea, aduce stabilitate economică, ceea ce ajută la atragerea de capital”, argumentează susținătorul inițiativei.

El consideră, de asemenea, că neutralitatea ar putea proteja Elveția în cazul unui conflict militar mai amplu între țările NATO și Rusia. „Dacă servim drept canal de dialog, nimeni nu va trage asupra mesagerului”, arată el.

Guvernul elvețian are o poziție opusă: transformarea neutralității într-o normă constituțională rigidă ar constrânge țara tocmai în momentul în care mediul său de securitate devine tot mai periculos.

Consiliul Federal nu a răspuns la o solicitare de comentarii. Biroul lui Christoph Blocher a refuzat, de asemenea, să comenteze.

Chiar dacă referendumul din acest weekend va fi respins, alegătorii elvețieni se vor confrunta cu o altă chestiune legată de neutralitate. În noiembrie, li se va cere să evalueze dacă regulile Elveției privind exportul de arme sunt încă adecvate scopului sau dacă țării ar trebui să i se permită să exporte arme către un grup definit de 25 de țări, în majoritate occidentale, chiar dacă acestea sunt implicate într-un conflict în curs. Dacă va fi aprobată, această schimbare ar consolida legăturile Elveției cu țările occidentale și ar putea stimula veniturile din export ale industriei sale de apărare.