Drama unei fetițe de cinci ani din Gaza. Tatal ei a fost ucis de soldații israelieni în timp ce o ținea în brațe
Sham Abu Tabaq, în vârstă de 5 ani, are o privire pătrunzătoare. În spatele ochilor ei negri se ascund amintiri pe care abia a început să le proceseze.
A trecut prin război. A fost forțată să-și părăsească casa. Era în brațele tatălui ei când acesta a fost împușcat mortal și i-a văzut atât pe el, cât și pe sora ei mai mare fiind lăsați morți pe stradă, potrivit CNN.
Sanaa și soțul ei Akram - un profesor - locuiau cu fiicele lor Sham și Yasmeen în Beit Lahia, în extremitatea nordică a Gazei.
Alegeri 2024
15:07
BEC a retras materialele online ale unui candidat. Ce regulă importantă nu a respectat în propaganda electorală
14:21
Câți bani vor câștiga membrii secțiilor de votare la alegeriile parlamentare și prezidențiale. Sumele pe care le vor încasa
12:32
Cine poate deveni președintele României. Ce prevede Constituția
11:25
Cum și unde pot vota românii la alegerile prezidențiale. Ce trebuie să ai la tine când mergi la secția de vot
Sanaa lucra la o fundație care oferă sprijin orfanilor. La fel ca multe femei din Gaza, se îmbrăca conservator și își acoperea adesea fața, marcată de arsuri adânci în urma unui accident din copilărie.
În zilele care au urmat după atacul Hamas din 7 octombrie asupra Israelului și campania militară a Israelului care a urmat, familia a fost forțată să-și părăsească locuința - fugind de bombardamentele fără precedent ale Israelului asupra Fâșiei Gaza. Când a fost anunțată o scurtă încetare a focului la sfârșitul lunii noiembrie, ca parte a unui acord de eliberare a ostaticilor, au văzut o oportunitate de a se întoarce.
„Eram atât de fericiți încât nici măcar nu puteam dormi”, își amintește Sanaa. „Se încheia un armistițiu, iar noi urma să mergem acasă”.
Au plecat de la clinica de sănătate administrată de Organizația Națiunilor Unite în care locuiau, în tabăra de refugiați Jabalya, și au început călătoria de aproximativ cinci kilometri pe jos. Erau aproape de casă, a spus ea, când s-au auzit împușcături.
„A fost ca și cum era un lunetist și trăgea în noi. Nu l-am văzut”, a spus ea. „Dintr-o dată am fost cu toții răniți”.
Starea lui Yasmeen, în vârstă de șapte ani, a fost cea mai gravă. A fost împușcată în spate și în umăr. Akram a fost lovit în stomac, iar Sanaa în picior. Doar Sham a scăpat nevătămată din ploaia de gloanțe.
„Soțul meu îmi spunea: „Să ne târâm și poate găsim o ambulanță care să ne ducă, sau poate ne vede cineva și ne ajută”. Dar eu nu mă puteam târî. Iar Yasmeen era într-o stare groaznică - două gloanțe și era plină de sânge. Așa că i-am spus: „Nu putem”. El a spus: „Voi încerca să mă târăsc”. Așa că s-a târât un pic. L-au terminat! A rămas la locul lui. A fost ucis”, a spus Sanaa.
Timp de câteva ore au zăcut acolo, în mijlocul străzii - prea rănite și prea speriate pentru a se mișca. Sanaa o ținea în brațe pe Yasmeen, promițându-i fiicei sale că o ambulanță este pe drum și că vor supraviețui. Dar niciun ajutor nu era pe drum. Speranța falsă a fost tot ce i-a putut oferi Sanaa fiicei sale în acel moment.
Viața s-a scurs din Yasmeen, iar ea a cedat rănilor. Târându-se pe jos, vorbind în șoaptă, au lăsat în urmă cadavrele familiei lor și au reușit să intre într-o casă cu două etaje parțial bombardată. S-au înghesuit într-o baie.
„Dimineața, în jurul orei 7:30, am auzit sunetele israelienilor și ale tancurilor”, a spus Sanaa. „I-am spus: 'Sham draga mea, au venit israelienii. Au de gând să ne împuște. Dar nu-ți fie frică. S-a terminat. Și vom muri'. Ea a spus: „Bine, mamă, dar ascunde-mă. Nu vreau să-i văd când vin și mă împușcă'”.
În timp ce Sanaa își legăna fiica, o explozie a zguduit casa, spărgând ușa de la baia în care se cuibăriseră și spărgând geamul de deasupra lor. În curând, soldații au intrat în casă. După câteva momente tensionate de strigăte, a spus ea, soldații au fost convinși că Sanaa și Sham nu adăposteau militanți și le-au îngrijit rănile.
„I-am spus: „Vă rog să mă predați unei ambulanțe spre Gaza (oraș). Puteți măcar să mă duceți la familia mea, ca să o ia pe fiica mea? Eu nu sunt importantă. Știu că voi muri. Vreau doar ca familia mea să îmi ia fiica."”
„Mi-a spus: „Nu, nu vă putem preda în Gaza. Așteaptă puțin. S-ar putea să te pot ajuta'”, a spus Sanaa.
Sanaa spune că soldații israelieni au ajuns la concluzia că nu o pot trata pe teren. Starea ei era critică, spune ea, și trebuia să fie tratată într-un spital. După ce au dat mai multe telefoane, își amintește ea, soldații vorbitori de arabă au spus că îi vor duce la un spital din Israel. Au scos-o din casă pe o targă cu Sham.
Timp de opt luni, ea a avut o recuperare lentă, cu terapie fizică. Ea și Sham au locuit într-o singură cameră de spital, comună. Habar nu are ce s-a întâmplat cu trupurile fiicei și soțului.