Dragostea, perceputa de creier ca dependenta de cocaina sau tutun
De ce suferim dupa iubirea pierduta? Si oamenii de stiinta si-au pus aceasta intrebare si au descoperit ca, de fapt, dragoste este perceputa de creier ca dependenta de cocaina sau tutun.
Asa se explica stiintific perioada indelungata de "doliu" prin care trec anumite persoane dupa o iubire ca in filme. Sau chiar de ce se ajunge la gesturi extreme, precum sinuciderea, dupa ce o poveste de dragoste se termina.
In cadrul studiului realizat la Universitatea americana Rutgers au fost analizate reactiile unor tineri care tocmai au iesit dintr-o relatie. Astfel, voluntarilor, recent despartiti de parteneri, li s-au aratat fotografii cu fostul/a, scanandu-li-se in acelasi timp creierul.
S-a observat ca in creier s-au activat, printre altele, exact regiunile ce raspund de recompensa, dependenta de substante, precum alcoolul, tutunul, stupefiantele ori durerea fizica. De asemenea, regiunea numita cortex prefrontal lucra intens, aceasta fiind asociata si cu dependenta de cocaina sau cea de tutun.
"Dragostea romantica este ca o dependenta, ca un viciu. O dependenta puternica, dar minunata, cand lucrurile merg bine, si de-a dreptul oribila cand lucrurile nu merg intr-o directie buna", a explicat autorul studiului, Helen E. Fisher, antropolog la Universitatea Rutgers.
In cadrul studiului, cei 15 voluntari ale caror creiere au fost scanate, 10 femei si 5 barbati, avusesera o relatie de circa 2 ani si trecusera aproximativ 2 luni de cand aceasta luase sfarsit. Subiectii au marturisit ca isi petrec peste 85% din timpul in care nu dorm gandindu-se la fostul partener.
Totusi, tot oamenii de stiinta spun ca timpul vindeca chiar si dependentele, in cazul voluntarilor observandu-se din ce in ce mai putina activitate in regiunile enumerate. A vorbi cu cei apropiati are, de asemenea, un efect terapeutic asupra creierului.
