De ce este dificil ca UE să excludă complet SUA din planul de înarmare de 800 de miliarde de euro. Analiză CNBC
Miliardele cheltuite de Europa pentru apărare ar trebui să ajungă tot la națiunile europene care furnizeze armament și tehnică militară, dar analiștii avertizează că acest lucru este imposibil, în totalitate.
Producătorii americani nu pot fi excluși, pentru simplu motiv că au dominație globală.
Liderii regionali insistă ca aceste fonduri să fie cheltuite la nivel local. Totuşi, analiştii de piaţă susţin că este inevitabil ca marile companii americane din domeniul apărării să beneficieze de pe urma acestui val de investiţii în securitate, relatează CNBC, preluat de news.ro.
Săptămâna trecută, Germania a deschis calea pentru creşterea cheltuielilor de apărare printr-un vot istoric privind reforma datoriei publice. În paralel, premierul britanic Keir Starmer a promis majorarea bugetului naţional pentru apărare, iar Uniunea Europeană a anunţat un plan de mobilizare de până la 800 de miliarde de euro (867 miliarde de dolari) pentru a creşte rapid capacităţile de securitate ale blocului.
UE: ”Prioritate companiilor europene”
Strategia actualizată ”ReArm Europe” a UE solicită statelor membre „să cheltuie mai eficient, să colaboreze şi să acorde prioritate companiilor europene”. Planul de achiziţii prevede că majoritatea ţărilor non-UE, inclusiv SUA şi Regatul Unit, vor fi excluse de la licitaţii, cu excepţia cazului în care semnează acorduri speciale de parteneriat în domeniul securităţii şi apărării.
CEO-ul Thales, Patrice Caine, a declarat recent că Europa ar trebui ”să îşi ia soarta în propriile mâini” şi să păstreze noile bugete militare în interiorul regiunii.
”Este vorba de voinţă politică. SUA îşi achiziţionează sistemele de apărare de la companiile lor naţionale, Australia la fel, Marea Britanie la fel — de ce Europa ar trebui să procedeze altfel?”, a spus el.
Separarea de SUA, ”extrem de dificilă”
În ciuda intenţiei UE de a cheltui cât mai mult la nivel intern, o separare completă de furnizorii americani ar fi complicată. Giganţi americani precum Lockheed Martin, Northrop Grumman şi Raytheon (RTX) sunt deja profund integraţi în lanţurile de aprovizionare militare europene.
Lockheed Martin colaborează cu Rheinmetall pentru furnizarea de sisteme de artilerie Germaniei, produce lansatoare de rachete pentru Polonia şi a vândut rachete JASSM Olandei. Northrop Grumman este furnizor major pentru sistemele de comandă şi control ale NATO şi ale Ministerului britanic al Apărării de peste 25 de ani. Raytheon a câştigat recent contracte de sute de milioane de dolari pentru a livra sisteme de apărare antiaeriană în Olanda şi România.
Profesorul Michael Witt de la King's College London a declarat pentru CNBC că o decuplare a apărării între Europa şi SUA ”va fi extrem de dificilă pe termen scurt”. El a subliniat însă că, pe termen lung, Europa trebuie să devină autonomă din punct de vedere al securităţii, inclusiv în domeniul armamentului nuclear.
Un exemplu este programul britanic Trident de descurajare nucleară, care se bazează pe rachete americane şi pe mentenanţa realizată în SUA. Potrivit unui raport recent al Chatham House, continuarea dependenţei de SUA pentru descurajarea nucleară ”pare o alegere riscantă”, mai ales în contextul incertitudinilor privind politica externă americană, în eventualitatea unui al doilea mandat Trump.
Probleme de capacitate şi presiuni comerciale
Un alt obstacol este capacitatea redusă de producţie a industriei europene de apărare. Thierry Wizman, strateg la Macquarie Group, avertizează că ”s-ar putea să nu existe suficientă capacitate în Europa” pentru a absorbi toate noile fonduri fără implicarea firmelor americane. Interoperabilitatea cu sistemele NATO şi americane este, de asemenea, un factor crucial.
Chiar şi în cazul în care problemele de capacitate ar fi rezolvate, companiile americane ar putea adopta o strategie agresivă de achiziţii pentru a pătrunde pe piaţa europeană. Bill Farmer, director la banca de investiţii BGL, spune că ”există o oportunitate uriaşă” pentru investiţii şi fuziuni în Europa. Printre ţintele potenţiale se numără giganţi europeni precum Leonardo, Rolls-Royce, Airbus, Safran şi Thales.
”Cred că vom vedea companiile americane discutând cu aceste firme despre oportunităţi de investiţie sau despre divizarea unor active care să le asigure accesul la această piaţă”, a concluzionat Farmer.
