Cum arată acum viața fiului lui Osama bin Laden. Omar a povestit cum a aflat de atacul comis de tatăl său
Numele de familie al lui Omar bin Laden răspândește teamă în întreaga lume, însă fiul teroristului care a comis tragedia din 11 septembrie 2001 spune că nu îl va disprețui niciodată.
Bunicul său, Mohammed bin Laden, a călătorit în Arabia Saudită și a muncit din greu pentru a construi un impreiu, devenind mâna dreaptă a Regelui Abdulaziz, cu ani înainte ca fiul său, Osama, să-i păteze numele, scrie dailystar.co.uk.
„Aș fi mai puțin bărbat decât bunicul meu dacă aș disprețui numele lui”, a spus Omar într-un interviu pentru The New Statesman.
„Oamenii sunt surprinși să afle că sunt fiul lui Osama bin Laden. Dar când își revin din șoc, sunt curioși să afle lucruri despre viața mea și de obicei îmi întind mâna în semn de prietenie, ceea ce îmi arată că cei mai mulți dintre oameni au suflete bune”, a mai spus Omar.
Acesta l-a iertat pe tatăl său și a povestit cum arta îl ajută să-și amintească de copilăria sa, înainte ca Osama bin Laden să comită atacul.
Omar a pictat munții în care fondatorul Al-Qaeda s-a ascuns după atacul de la 11 septembrie.
„Vreau ca lumea să știe că am crescut, că ma simt bine în pielea mea pentru prima dată în viață, că trecutul este trecut și că trebuie să învățăm să trăim cu ce s-a întâmplat. Trebuie să iertăm, dacă nu uităm”, a explicat Omar.
În mai 1996, bin Laden a plecat în munții Tora Bora din Afganistan, însoțit de Omar, unde a pus bazele unor tabere de pregătire a teroriștilor. Cei doi trăiau în colibe reci, erau impuse rații. Au plecat din acel loc cu câteva luni înaintea atacului. Omar a pictat scena când locuia în Franța, alături de soția sa britanică.
În trecut, acesta a povestit și cum a aflat despre atacul comis de tatăl său: „Stăteam în casa bunicii, în Jeddah. Dormeam și am fost trezit de strigătul unchiului meu: Uite ce a făcut tatăl tău! M-am dus în camera de zi, iar familia mea era strânsă în jurul televizorului. Am aflat că America era atacată. A fost o zi foarte tristă”.
