Comisia Europeană studiază variante de activare a fondului de redresare fără Polonia şi Ungaria
Comisia Europeană studiază deja diferite opţiuni pentru a activa fondul de redresare post-pandemie fără Polonia şi Ungaria.
Aceste planuri ar urma să fie puse în aplicare dacă aceste ţări nu-şi ridică în zilele următoare veto-ul asupra acestui plan pe care l-au blocat - împreună cu bugetul plurianual al UE - pentru a se opune condiţionării accesării fondurilor europene de statul de drept.
Potrivit unui înalt responsabil comunitar, citat miercuri de agenţia EFE, Bruxellesul are pe masă mai multe variante pentru o soluţie care ''să reproducă efectele pachetului actual'' şi care să funcţioneze ca ''punte'' până când cele 27 de state membre vor ajunge la un acord unanim asupra cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 şi fondului de redresare.
''Suntem siguri că aceste soluţii pot fi găsite şi pot fi aplicate rapid'', spune responsabilul european, adăugând însă că Bruxellesul încă nu s-a hotărât asupra unei opţiuni concrete şi ''scenariul de bază'' rămâne rezolvarea blocajului împreună cu toate statele membre.
După ce la reuniunea ambasadorilor statelor UE din 16 noiembrie a fost adoptat prin majoritate calificată un mecanism ce condiţionează accesarea fondurilor europene de situaţia statului de drept, Polonia şi Ungaria au blocat prin veto într-un vot preliminar la aceeaşi reuniune bugetul multianual al UE pentru perioada 2021-2027 (de 1.074 de miliarde de euro) şi planul ''Next Generation'' care constă într-un un fond de redresare de 750 de miliarde de euro.
Mecanismul, adoptat în urma unei înţelegeri între Parlamentul European şi preşedinţia germană a Consiliului UE, permite suspendarea fondurilor europene în cazul unui stat membru atunci când Comisia Europeană consideră că acesta încalcă statul de drept, dacă statele membre aprobă prin majoritate calificată această măsură împotriva respectivei ţări.
Guvernele de la Varşovia şi Budapesta văd în acest mecanism un instrument politic arbitrar şi abuziv prin care să fie sancţionate ţările care promovează politici neagreate la Bruxelles.
Ungaria se teme în special că va fi sancţionată pentru măsurile ei împotriva migraţiei şi pentru chestiunile ce ţin de identitatea de gen, precum înscrierea definiţiei familiei tradiţionale în Constituţie propusă recent de guvernul de la Budapesta, în timp ce Polonia se află în conflict cu instituţiile europene pe tema reformelor judiciare şi a drepturilor persoanelor LGBT.
Una dintre opţiunile analizate acum de Comisia Europeană pentru a ocoli veto-ul acestor două ţări faţă de planul ''Next Generation'' este iniţierea unei ''cooperări consolidate'', un mecanism prevăzut în tratate şi care permite unui grup de cel puţin nouă state membre să lanseze o iniţiativă la care nu doresc să participe şi celelalte state membre.
O altă idee ar fi ca statele membre care doresc să participe la fondul de redresare să ofere garanţiile financiare necesare pentru ca executivul comunitar să poată emite datoria comună cu care se va finanţa acest fond, astfel încât să nu mai fie nevoie de decizia privind resursele proprii (care cuprinde sursele de finanţare ale mecanismului), blocarea acestei decizii fiind modalitatea prin care Polonia şi Ungaria au opus acel veto.
O a treia variantă ar presupune un acord interguvernamental între statele statele interesate, dar Bruxellesul consideră că această opţiune este mai puţin atractivă, întrucât ar necesita mai mult timp şi, în plus, atragerea de împrumuturi de pe pieţe prin această schemă ar creşte gradul de îndatorare al statelor membre.
În orice caz, chiar dacă astăzi cele 27 de state membre ar reuşi să deblocheze fondul de redresare, Comisia Europeană estimează că statele UE nu vor putea începe să acceseze sumele prevăzute în acest fond mai devreme de iunie 2021, întrucât mai este nevoie de timp pentru procesele de ratificare în statele membre şi de aprobarea executivului comunitar pentru planurile naţionale de redresare, explică responsabilul menţionat.
Cât despre bugetul multianual, pentru ca acesta să intre în vigoare la 1 ianuarie 2021 este nevoie ca liderii celor 27 de state membre să-l aprobe la summitul din 10-11 decembrie, astfel încât Parlamentul European să-l poată vota în timpul rămas până la sfârşitul anului.
